In Tunisia , industria turismului include, ca pretutindeni, o recompensa pentru servicii bune, sub forma de bacsis . Localnicii, in schimb, nu obisnuiesc sa ofere prea mult bacsis, insa pentru turisti se asteapta sa se dea in jur de 10% din pretul serviciului in cauza. Daca iti petreci vacanta in aceasta tara, iata ce trebuie sa stii despre aceasta practica.
1. Bacsisul este o cultura locala
Cultura locala include practica bacsisului, in special in sectorul turistic, unde serviciile merg de la receptia hotelului la chelnerul de la restaurant etc. Trebuie sa stii ca, desi nu ti se cere in mod evident, se asteapta sa dai bacsis.
Cand faci acest lucru, inseamna doua lucruri, oarecum opuse. Primul poate fi bacsisul ca o recompensa pentru un serviciu de calitate care a fost furnizat. Al doilea inseamna sa te asiguri de dinainte ca vei primi un astfel de serviciu: o camera buna, o servire ireprosabila la masa etc. In Tunisia, se merge mai ales pe cea de-a doua idee: se asteapta bacsis pentru ca acesta este mersul normal al lucrurilor in aceasta tara. Acest lucru o diferentiaza de Europa, unde, de obicei, bacsisul reprezinta o recompensa pentru un serviciu bun furnizat.
Bacsisul face parte din viata de zi cu zi. De aceea, la planificarea unei vacante in Tunisia trebuie sa-ti faci calculele in asa fel incat sa incluzi cheltuielile legate de bacsisurile pe care va trebui sa le dai la hotel, restaurant, taxi, excursii optionale etc.
Vestea buna este faptul ca se lasa ca bacsis in general o suma mica, de 1-2 dinari. In plus, preturile in sine in Tunisia sunt mici, aceasta destinatie fiind una dintre cele mai ieftine destinatii de vacanta, in care o saptamana de cazare cu mic dejun poate costa sub 300 de euro.
Daca mergi in Tunisia printr-o agentie de turism , reprezentantii acesteia sunt obligati sa te informeze cu privire la cheltuielile de acest gen, legate de pachetul de vacanta vandut.
2. Cui trebuie sa dai bacsis
Bacsis se da cam pentru orice: atat pentru servicile justificate (ca cele oferite de hotel) cat si pentru simple informatii, care poate nici nu-ti trece prin cap ca sunt contracost. De exemplu, acasa poti opri pe cineva pe strada sa intrebi in ce directie sa o iei pentru a ajunge la destinatia dorita. In Tunisia, un simplu raspuns de “Fa la stanga” inseamna un mic bacsis.
Un alt moment in care dai bacsis este cel al situatiilor neprevazute, dar care se cer onorate. De exemplu, poti fi intampinat la hotel de o formatie de muzica traditionala. Acest tip de intampinare cere un bacsis. In Tunisia, la fel ca in Egipt, daca te fotografiezi impreuna cu localnic, inseamna sa scoti niste banuti din buzunar.
Vestea proasta este ca se merge pe ideea ca orice serviciu trebuie “platit”. Vestea buna este faptul ca turistilor nu li se refuza nimic, se improvizeaza, se gasesc solutii de moment, numai sa fie multumiti si sa nu poata spune ca nu li s-a dat ce au cerut. In restaurante si baruri, se lasa de obicei un bacsis de 10% din pretul consumatiei.
3. Cum stii cat si cand sa dai bacsis
Daca calatoresti in Tunisia pe cont propriu, trebuie sa stii ca bacsisurile se dau cam pentru orice serviciu si in general variaza intre 10% si 15%. Daca calatoresti printr-o agentie de turism, trebuie sa te asiguri ca ai suficient marunt pentru a da zi de zi aceste bacsisuri. Suma alocata zilnica difera in functie de a
ctivitatile desfasurate.
Daca pleci, de exemplu, intr-un safari in desert, se da la sfarsitul zilei o suma soferului.
In cazul in care calatoresti in grup, lucrurile pot fi mai simple, daca ghidul sau reprezentantul grupului strange bani de la fiecare participand la inceput, urmand ca el sa se ocupe de bacsisuri pe toata durata vacantei, impartind banii la momentul potrivit.
4. Moneda locala este dinarul tunisian (DT sau TND)
Moneda locala este dinarul tunisian (DT). Un dinar tunisian inseamna 22.6 Ron. Convertit in euro, 1 euro inseamna aproape 2 dinari tunisieni (1.94 DT).
Politica valutara interzice sa aduci sau sa scoti bani din tara, astfel incat turistii trebuie sa schimbe valuta in moneda locala dupa ce ajung in Tunisia si sa o consume inainte de plecare sau sa o converteasca inapoi. In acest ultim caz, este bine sa pastrezi chitantele primei tranzactii.
Un dinar este impartit in 1000 de milimi, ceea ce face mai greu tranzactiile financiare. Este bine sa se verifice restul pentru a preveni inselaciunile. O jumatate de dinar inseamna 500 de milimi, nu 50.
