De prin lume adunate

# nostalgii #amintiri din copilarie #jurnal

Jurnalul unui nostalgic – cum decurgea o zi normala in copilarie

Prin anii 70-80, cand eram un copil vesel si nestiutor iar parintii se plangeau de zaharul si uleiul rationalizat pe cartela, imi amintesc ca bucuriile prietenilor mei, la fel de energici si pusi pe sotii, erau joaca si dulciurile (mereu impartite frateste!).

1. La scoala! Vai, eram atat de nazdravani… Ne-am fi jucat non stop, fotbal, frunza, lapte gros, baza, sotron, tarile si multe alte jocuri, iar cand ne indragosteam de vreo colega, ii „aratam” noi: o trageam de codite sau o sicanam in toate pauzele (chiar si in timpul orei), daca prindeam ocazia. Da, da, imi amintesc si acum ca, constienta sau nu, si fetita respectiva savura acele momente, doar stia principiul “daca ma baga in seama, inseamna ca-i place de mine!”. Totul era atat de frumos si de nevinovat! In pauza, ne luam pachetelele de acasa si o zbugheam in curtea scolii, unde cu o mana mancam (fiecare ce gasea in pachet si mai faceam si schimb intre noi), iar cu cealalta ne jucam tot felul de jocuri si de miscari abracadabrante… Sau saream gardul scolii si mergeam la chioscurile de paine sau de dulciuri sa ne cumparam ceva bun, sarat sau dulce. Stiti ce ne luam, nu? Crochete, eugenii, strudele, rulade, covrigi, gogosi, ciocolata de casa, salam de biscuiti sau acele spiraline delicioase, cu vanilie sau ciocolata….Maaamaaa, ce bune mai erau!

2. In fata blocului! Coboram, dupa ce ne faceam lectiile, si veneam cu ceva “energizante” la noi. Sa mancam, sa dam si altora sau, pur si simplu, sa ne laudam cu ce ne-au mai cumparat parintii. Si iar apareau: guma de mestecat “Turbo” (cu tot cu surprize), placinte facute de bunica, gogosi, salam de biscuiti, ciocolata, glucoza, halvita si, da, spiraline cu crema de vanilie sau ciocolata… Eram manjiti pana la urechi, radeam unul de celalalt, dar nu ne induram sa renuntam la ele… Si dupa ce ca erau atat de bune de ti se topeau in gura, nici nu costau mult…

3. In casa! Ne chemam prietenii sa ne mai jucam un pic, mai ales daca afara era urat. Si veneau parintii la noi in camera cu placinte, clatite, prajituri de casa, salam de biscuiti, batoane de ciocolata si…nelipsitele spiraline.

Ne-au confiscat multe comunistii sau, mai bine zis, au incercat. Dar libertatea de a visa, de a spera, de a ne exprima chiar si in soapta, de a improviza nu au avut cum sa ne-o ia. Iar copilaria noastra, desi lipsita, de multe ori, de lumina, caldura, apa calda, carnuri rafinate, bauturi fine, cafea naturala sau fructe exotice, a fost incredibila pentru ca am avut parinti sau bunici atat de inteligenti si de inventivi, incat ne-au facut, din nimic, cele mai bune si gustoase (si sanatoase!) dulciuri. Printre care si spiralinele. Pe care, apropo, m-am bucurat enorm sa le revad in magazine de curand, multumita celor de la PAN FOOD, care s-au gandit sa le relanseze – umplute cu crema de ciocolata, cocos si vanilie. Si nu numai pentru nostalgici ca mine!

In timp ce scriu, savurez amintirile copilariei...

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din noutati

Cauta-ti perechea