Pe 17 septembrie a avut loc la Institutul Francez o lectura bilingva din romanul lui Elie Wiesel . Evenimentul a fost organizat de Ambasada Frantei si Institut, pentru a face cunoscuta aceasta carte marelui public, atat varianta in franceza, cat si traducerea in romana, realizata de catre Doru Mares.
Eveniment cultural la Institutul Francez
Lectura bilingva a fost asigurata de Adina Dinitoiu si Claudia Calvo, iar interludiile muzicale de Claudiu Marius Danciu si Mihai Sergiu Rebac. Fragmentele alese sunt reprezentative pentru carte, pentru ca ating problematica centrala, teama, iubirea, dorinta de libertate, traumele copilariei.
Atat autorul romanului, cat si instanta naratoriala, Dorel, sunt voci masculine. Poate ca o lectura a unor actori de teatru ar fi deschis mai larg poarta catre universul romanului. Lipsa oricarei alte informatii despre editia romaneasca si despre autor, in afara lecturii propriu-zise a contribuit si ea la o perceptie trunchiata.
Pasionatii si cei interesati au putut totusi sa se bucure de o lectura care a purtat audienta in lumea confruntarii cu trecutul, in care unica solutie a salvarii este iubirea.
"Il uram pe cel care m-a adus pe acest pamant unde totul se incepe in indoiala si se sfarseste prin victoria mortii"
Pe cine mai intereseaza inca o poveste despre holocaust ? Cartea nu vorbeste despre evrei la nivel general, nu incearca sa educe sau sa condamne. Romanul se articuleaza pe dialogul dintre doua voci foarte diferite : cea a psihanalistei, Theresa Goldschmidt si cea a pacientului, Dorel.
Discutiile celor doi rodesc in pamantul lucid al trecutului, al fricii si al pierderilor. Pacientul se indoieste de tot ce-l inconjoara, de propria memorie, de apartenenta la poporul evreu, de familia sa si experientele avute. Stie ca trebuie sa se inteleaga, sa se cunoasca, iar aceasta presupune un proces anevoios al decojirii eului interior. Si sa-si infrunte frica paralizanta care opreste cuvintele sa fie rostite. „Trebuie sa fii capabil sa povestesti lucrurile cele mai oribile in cuvinte cat se poate de simple, cu o voce egala, lipsita de orice emotie” rostea candva autorul.
"In ciuda a tot..."
Doar trecutul indepartat contine intr-insul sensul vietii, dupa cum spune personajul principal, Dorel. Nevoia de a se vindeca isi gaseste sprijinul intr-o iubire de tip universal, lipsita de orice tenta erotica, o iubire si o intelegere a celui de langa tine. "Sa refuzi bucuria cu pretextul ca nu are nici un drept sa existe, ca ea nu poate sa fie decat imperfecta, aceasta ar fi ca si cum as recunoaste ca sunt invins inca de la inceput", iata felul in care gandeste Wiesel privind inapoi. Izvorul bucuriei in viata este capacitatea de a continua sa crezi intr-o lume mai buna, in ciuda urii si a fanatismului. Sa ramai lucid in traumele tale, dar combatant, luptand pentru drepturile omului : "Nu lupt impotriva raului, care este intotdeauna mai puternic, ci impotriva indiferentei fata de rau".
Date tehnice. Titlu original : Un desir fou de dancer. Editura : Editions du Seuil, Paris, 2006 Titlu romanesc : Nebuna dorinta de a dansa Editura : Trei, 2007, traducere de Doru Mares
Date biografice. Scriitor evreu american, nascut in 30 septembrie 1928, Sighet, Romania. Este deportat cu familia in Auschwitz, la varsta de 15 ani. Isi pierde mama si sora, iar mai tarziu, cu putin timp inainte de eliberare, ii moare tatal, grav bolnav. Reuseste sa-si regaseasca doua surori, care supravietuisera razboiului. Scoate o carte numita “La nuit” in care vorbeste despre holocaust si care se vinde in SUA intr-un milion si jumatate de exemplare. In 2002 a inaugurat in Romania, la Sighet, Casa memorială Elie Wiesel.
Premii 1986 Premiul Nobel pentru Pace 1968 Premiul Medicis 1980 Premiul Livre Inter.
