Muzica

#rock #cronica #album #muse #the resistance #2009

“The Resistance” - Muse isi clasicizeaza muzica (cronica de disc)

Prima oara nu mi-a placut si l-am abandonat imediat dupa ce s-a terminat. Am zis sa-i mai acord o sansa. A doua oara deja au inceput sa-mi placa doua melodii. A treia oara m-a convins sa-l ascult si a patra oara.

Vorbesc despre bucuresti din 2007 l-am bifat doar la insistentele unor prieteni, care m-au convins ca fac o mare greseala si ratez o trupa care are unul dintre cele mai bune show-uri live ale momentului.

Uprising e o melodie numai buna de deschis albumul si indraznesc sa spun si concertul. Piesa electro-rock tipica Muse, cu un refren care suna a manifest anti-globalizare: 

“They will not force us
They will stop degrading us
They will not control us
We will be victorious.”
 
“Uprising” este primul extras pe single si beneficiaza de un clip apocaliptic si intunecat: o combinatie intre “Intergalactic” al celor de la Beastie Boys cu fundalul intunecat si apasator rupt din Gotham City-ul din filmele cu Batman. Locul robotilor intergalactici este luat de niste ursuleti hidosi de  plus care ies din pamant,  devin gigantici si care vin, vin, vin si calca totul in picioare. Chiar merita vazut.
 
 
La “Resistance” se vede clar influenta Queen. Backing vocals-ul pe versurile “It could be wrong /Could be wrong” e imprumutat parca de pe albumele lansate de Freddie Mercury & Co in ’74-'75, cand nici macar niciunul dintre membrii Muse nu scosese capul in lume.

“Undisclosed Desires” are o bucata de clape obsedanta care mi-aduce aminte  de “ Goldeneye ”- ul Tinei Turner, tema principala a unui film cu James Bond cu acelasi nume din 1995. Suna electronic si cred ca daca ar beneficia de un remix facut de un DJ iscusit, ar merge introdusa in playlisturile cluburilor.

Muse-The Resistance
“United States of Eurasia (+ Collateral Damage )” da practic peste cap intreaga structura a albumului ducandu-ma cu gandul la un album conceptual: pian, mult pian, viori, din nou coruri gen Queen plus influente puternice din muzica clasica. 

“Guiding Light” fascineaza prin secventa obsedanta de tobe sterpelita parca din “Vienna” celor de la Ultravox. A! Iar solo-ul de chitara te unge pe suflet.

“Unnatural Selection” incepe cu o orga de biserica si se anunta a fi o piesa lenta. Gresit! Dupa 40 de secunde isi fac aparitia tobe si riff-uri de chitara si uite-asa se transforma intr-o  bucata rock sanatoasa.

“MK Ultra” nu-mi place si pace! Inflectiunile vocii lui matthew bellamy parca ma zgarie pe creier, la fel ca si enervantul refren: 

"And they are breaking through,
They are breaking through,
Now we're falling,
We are losing control ."

Muse
Cu “I Belong to You/Mon Cœur S'ouvre a ta Voix” Muse se intoarce din nou la sonoritatile clasice cu care m-au surprins. Sunt de fapt doua piese alipite intr-una.  “Mon Cœur S'ouvre a ta Voix” fiind o bucata extrasa din opera "Samson si Dalila" a compozitorului francez Camille Saint-Saens

Albumul se incheie cu o minisimfonie in 3 parti (Exogenesis: Symphony: Overture, Cross-Pollination, Redemption), in care cu greu iti dai seama daca asculti Muse sau vreun compozitor de talia lui Beethoven.

 “The Resistance” este un pas inainte pentru Muse. E un album care intriga, dar pe care dupa 3-4 ascultari il vei indragi. Exploatarea din plin a influentelor din muzica clasica ma indreptateste sa afirm ca Muse pregatesc teritoriul pentru un viitor album pe care-l vad structurat sub forma unei opera rock.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Cauta-ti perechea