Miercuri, 4 martie, concert Boban & Marko Markovic la Bucuresti. Delir, aplauze furtunoase, sala plina…Cam asa mi-as fi dorit sa incep acest material despre concertul sarbilor de la Boban & Marko Markovic Orchestra, insa acest lucru nu s-a putut din varii motive.
Dar sa o luam cu inceputul. In drum spre Sala Palatului imi suna telefonul:
“-Alo!
-Alo! Ce faci? Mai ai mult pana ajungi?, imi zice vocea de la capatul celalalt al telefonului.
-Nu, in 10 minute sunt acolo.
-Auzi, esti sigur ca ca se tine azi concertul? E 7 jumate si sunt maximum 20 de insi in fata Salii Palatului.
- Da, sigur se tine. Hai ca ajung acum. Pa!”
Ajung la fata locului si constat ca amica mea avea dreptate. Nici macar cei 10-12 bisnitari de bilete, pe care ii tot vad pe la toate concertele, nu au catadicsit sa apara.
“Poate spectatorii or fi intrat mai de devreme” imi zic in gand. As! N-ai sa vezi asa ceva! In sala ma intampina o priveliste dezolanta. In jur de 200 de insi erau imprastiati prin toate colturile si asteptau cu nerabdare sa inceapa concertul, care, evident, a inceput cu intarziere, in speranta ca pe parcurs sala o sa se mai umple.
Dupa gongurile de rigoare, la 20.25 se stinge lumina si pe scena incep sa apara unul cate unul membrii trupei. Apar si primele reflectoare si, odata cu ele, si primele comentarii. In spatele meu doi spectatori isi dadeau cu parerea daca ceea ce vad in fata lor e chiar Boban & Marko Markovic Orchestra. “Boban tre’ sa fie, ca pe afis nu mai e trecut nimic”, zice unul. “Ba nu e Boban. Ca Boban nu are in trupa violoniste”, sare celalalt.
In cele din urma, enigma e elucidata si aflam ca band-ul de pe scena este unul autohton botezat Relu Balkan . Si pentru ca tot pomeneam mai sus, trebuie sa spun ca intr-adevar pe scena au fost si doua violoniste, tinere si extrem de sexy. Din pacate, viorile pe care le manuiau cu atata gratie nu s-au auzit deloc pe durata celor aproape 50 de minute ale recitalului. Pentru a compensa un pic din acest neajuns, tinerele au renuntat la o parte din garderoba, ramanand in fuste mini, spre bucuria fotografilor din primul rand.
Muzical vorbind, ansamblulRelu Balkan nu a sunat deloc rau. Gasesc destul de interesanta combinatia dintre ritmurile lautaresti si sonoritatile jazz. Din pacate, sunetul nu a fost de partea lor, asa cum nu a fost nici de partea headliner-ilor serii.
A urmat o pauza destul de lunga. Pe scena si-au facut apoi aparitiaBoban & Co, carand dupa ei instrumente de suflat voluminoase. Pe intuneric au incercat sa faca si o mica proba de sunet, insa cei aproape 1500 de spectatori, stransi in cele din urma in sala nu prea pareau sa aiba rabadare.
In fine, s-a inceput concertul si s-a mers pe principiul “Lasa ca reglam pe parcurs”. Au optat pentru un calup de piese instrumentale, care nu prea au prins, daca stam sa judecam dupa reactia spectatorilor. Tot in acest timp, in difuzoare isi faceau simtita prezenta cateva pacanituri, semn ca ceva e putred la mijloc. Unele instrumente ba se auzeau, ba nu se auzeau. Pana si microfonul lui Boban a avut de suferit, dandu-si duhul la un moment dat. A fost nevoie de cateva gesturi insistente ale lui Marko, fiul sau, pentru ca cineva din echipa tehnica sa-i sara in ajutor.
In ciuda acestor probleme tehnice , sarbii de la Boban & Marko Markovic Orchestra au incercat sa dea ce e mai bun din ei. Un moment extrem de interesant a fost acela in care Boban si Marko se duelau in solo-uri de trompeta . De la jumatatea concertului spectatorii s-au mai dezmortit putin, ba chiar unii dintre ei s-au ridicat si au inceput sa danseze printre randurile de scaune. “Vina” o poarta Boban care a lasat trompeta deoparte si a “atacat” si cateva piese vocale.
Incet-incet au aparut si melodii mai cunoscute (“Cajesukarije Cocek”, “Kalashnikov”, “Bubamara”), pe care multi le stiau din coloanele sonore ale unor filme precum “Underground” si “Pisica alba, pisica neagra”.
Am plecat de la concert avand in cap cateva intrebari:
1. Cati din spectatorii care au platit intre 80 si 150 lei pe bilet au stiut pe ce dau banii?
2. Daca tot se stia cu cateva zile inainte situatia legata de vanzarile slabe de bilete, de ce nu s-a optat pentru o sala cu o capacitate mai mica de locuri?
3. Oare cele 2 fatuce in fuste mini din formatia Relu Balkan stiau sa cante la vioara sau erau doar asa, de decor?
