Filme

#_volver-2006

Volver - Mame care nu mor

Volver / Întoarcerea, ultimul film al lui Pedro Almodovar reia, într-o cheie mai echilibrată, teme vechi ale regizorului, centrate în jurul maternităţii, crimei pasionale şi universului feminin, în genere. Filmul cedează din resentimentarismul disperat, să-i zicem "masculin în pragul unei crize de nervi", al precedentului Mala education / Proastă creştere (2003), în favoarea unei viziuni mai stenice, rezultate din exploatarea firescului de tip familial, cum rar întâlnim în filmele marelui spaniol.

Povestea, la fel de bine scris ă ca de obicei, mizează la fel de mult pe împletiri de subploturi şi pe surpriză. Motorul ei intim - care este, întotdeauna, o criză e, însă, mai bine camuflat, răzbate doar în punctele-cheie, pentru a lăsa loc dezvoltării unei normalităţi cu importante virtuţi curative, aşadar, asanării crizei.

Personajul principal este o mamă încă tânără, Raimunda (Penelope Cruz), abuzată în adolescenţă de propriul tată, mort ulterior într-un incendiu; fiica de 14 ani nu ştie că îi este şi soră. trauma precoce îi marchează atât destinul exterior (fuga de acasă), cât şi pe cel lăuntric (refuzul împăcării cu mama). O căsătorie de convenienţă încearcă să mascheze secretul, până când trauma riscă să se repete în viaţa fiicei. Aceasta, însă, îşi ucide părintele vitreg violator. Ceea ce urmărim este evoluţia psihologică a personajelor din acest moment-cheie, reverberată de planul comic debarasarea de cadavru etc. şi popular investigarea credinţelor şi cutumelor din ţinutul La Mancha. Apariţia mamei Raimundei (interpretată de Carmen Maura ), pe care toţi o cred moartă în incendiu şi o percep ca fantomă - chiar dacă are apucă-turi absolut pământeşti -, este iniţial receptată ca farsă dramatică şi simplă sursă de comic, până când confesiunea ei dezleagă în mod foarte terestru misterul incen-diului ucigător. O lege a pământului, pedepsirea capitală a trădătorului, este unanim acceptată (fapt valabil în mai toate filmele regizorului), uciderea soţului adulterin, a părintelui incestuos etc. nu e un gest de orgoliu justiţiar, ci o restabilire a normalităţii puse la încercare, aşadar o dureroasă chestiune de familie, ce nu se cere comentată, amendată ori deferită poliţiei.

Ceea ce dă strălucire filmului este, în primul rând, ritmul: împletirea inspirată a partiturilor actoriceşti, de o mare sinceritate şi dăruire, susţinute de dialo -guri spontane, cu momentele de suspans de tip thriller sau psycho şi cu cele lirice (cântul iberic pasional al Penelopei Cruz, recitativele "Ave Maria" din Camera de Doliu). Peste acestea, obişnuita scenografie atentă, dominată de roşu şi ochiul estetizant al regizorului, care ştie cât să confere vizualului în sine (vezi celebrele plojee verticale, "înrămând" gesturile cele mai banale), cât acţiunii şi cât emoţiei pure, pentru a satisface o paletă neaşteptat de largă de gusturi. Umorul cenzurează benign excesele sentimentaliste (ca nostalgia epocii hippie) şi tentaţiile metafizice (vezi panoplia de reacţii din jurul mamei-"fantomă") ori, îngroşat spre sarcasm, loveşte - din nou - abuzurile unei instituţii pe care regizorul nu o iartă: industria tele-show-urilor.

Tot din nou, amintind mai ales de Tocuri înalte (1991), personajul feminin colectiv (al vecinelor de cartier şi-al consătencelor), printr-o suită de partituri actoriceşti de mică întindere, tratate cu maximă seriozitate, creează un soi de fundal popular variat, vioi şi tradiţionalist în acelaşi timp, stenic, cu care regizorul se simte prin excelenţă solidar. Din punct de vedere muzical, cadenţa şi fluiditatea trecerii de la o partitură minoră la alta (vezi, de pildă, secvenţa cumpărăturilor pentru restaurant) aminteşte de momentele de intermezzo din cele mai bune opere lirice ale barocului.

Nu în ultimul rând, împărţirea personajelor feminine în cele "ale vieţii, erosului&luptei" şi cele "ale morţii", subliniată de cromatici complementare, dezvoltă reverberaţii dramatice secunde în care, pentru prima dată în filmografia regizorului, moartea nu înseamnă negare, ci dăruire.
loading...
  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din cinema

Expertul Acasa.ro, Maria Chirculescu: Adevaratul loc al Botezului Domnului

Experti Vacante & Calatorii

Expertul Acasa.ro, Maria Chirculescu: Ce trebuie sa faci de Sfantul Ilie, ca sa nu-l superi

Experti Vacante & Calatorii

Expertul Acasa.ro, Carmen Neacsu: Sfaturi pentru vacante si calatorii in siguranta

Experti Vacante & Calatorii

Expertul Acasa.ro, Maria Chirculescu: Cuibul vulturilor sau “Cuibul lui Dumnezeu”? Stepantsminda, Caucaz

Experti Vacante & Calatorii

Sfatul expertului


Citeste pe divahair.ro

Top

Cauta-ti perechea

Sfatul expertului

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste aici.