Filme

#_tertium-non-datur-2006

Tertium non datur

Daca in filmul O vara de neuitat, inzestratul nostru regizor respecta aproape cuvant cu cuvant nuvela ”Salata” a lui Petru Dumitriu, in Tertium non datur, el da noi dimensiuni si semnificatii povestirii lui Vasile Voiculescu-”Capul de zimbru ”.

Atras de fabuloasa coincidenta a existentei, in acelasi loc, a doua exemplare ale faimosului timbru, cu o valoare inestimabila, regizorul amplifica, in primul rand, partitura locotenentului german, lasandu-l sa povesteasca felul ignobil cum pretioasa comoara a ajuns in mainile sale. Pornesc cu acest personaj, pentru ca actorul care-l interpreteaza, m-a impresionat in mod deosebit, tinand seama de tineretea si, ca un corolar, de lipsa lui de experienta.

Aron Tudor Istodor , fiul actorilor Maia Morgensern si Claudiu Istodor, este inca student, si totusi a redat intreaga complexitate a dificilului sau rol. El a trebuit sa intruchipeze un individ distins, perfect vorbitor de franceza, bine educat, cu un profil aseamanator lui Puskin, purtand cu eleganta uniforma nazista , indraznind totusi sa se laude cu sangele sau amestecat, in care dainuie si cateva picaturi evreiesti.

Dar sub masca lui aristocratica de individ hipercivilizat se ascunde cinismul ucigasului cu sange rece. Si tanarul Istodor si-a indeplinit cu succes sarcina pana la capat. Si nu a fost usor sa tii pasul cu parteneri de talia lui Victor Rebengiuc si George Scripcaru. Primul jucand rolul unui general roman, celalalt al unuia german. Si cata deosebire intre ei. Cel neamt isi etaleaza aroganta, punctata de taceri sibilinice; in timp ce romanul incearca sa-si apere demnitatea, tinandu-si cu o mana izmenele sa nu-i cada, si cu cealalta sprijinindu-se in baston, dupa ce si-a dezbracat subordonatii la piele, banuind ca unul dintre ei a furat totusi timbrul.

Lacrimile din final ale generalului roman, si tentativa de sinucidere, il reabiliteaza in ochii ofiterilor sai, dar si ai spectatorilor, pentru ca Rebengiuc stie, cu neintrecuta maiestrie, sa schimbe registrul satiric intr-unul tragic.

Un alt personaj este Mitica, faimosul ”bucurestean par excelence” asa cum il caracterizeaza Caragiale. El ramane acelasi individ tonic, chiar atunci cand poarta haina ofitereasca a unei armate care simte apropierea infrangerii, care se hraneste cu conserve de fasole, atunci cand cei doi militari germani sunt tratati cu iepure, si nu nutreste nici o simpatie pentru asa zisul aliat, chiar daca fredoneaza impreuna cu acesta chansonete frantuzesti. Bogdan Stanoevici, in rolul lui Mitica, izbuteste sa cucereasca simpatia publicului, asa cum o va face vesnic ”Mitica”.

Drama lui Tomut, care dupa ce sufera jignirea insuportabila de a fi banuit ca a furat timbrul, deoarece a refuzat sa se dezbrace pentru perchezitie, asa cum au facut toti ceilalti, inclusiv generalul, isi justifica gestul, nu ca pe unul eroic, ci doar fiindca are si el acelasi timbru. Dar el nu pastreaza ”capul de bour” pentru valoarea lui baneasca, ci pentru ca i-a fost daruit ca talisman. Si ca sa dovedeasca dezinteresul lui material, ii da foc. In rolul lui Tomut apare Sorin Leoveanu , un actor pe care nu l-am cunoscut pana la acest film, dar constituind inca o izbanda a lui Pintilie, regizorul ce descopera mereu noi actori inzestrati, si care stie sa lucreze cu ei.

Dar meritele lui Pintilie nu se rezuma numai la jocul interpretilor. Iata ce si-a propus regizorul : ”...un film de exact 40 de minute, care trebuie sa descopere prin constrangere, misterele unei scrieri cinematografice ignorate, aproape niciodata experimentate - si anume o scriere cinematografica NU atat inspirata de o nuvela, cat de timpul Real care hraneste nuvela. Am incercat sa fotografiez fotograma cu fotograma timpul elastic, miscator, in care se desfasoara nuvela. Timpul e forma in care am turnat substanta fluida epica. Am incercat sa povestesc timpul – dupa modele cehoviene care plutesc in mine. (...) Am incercat sa ma apropii de acest model, de acest mister al concentratiei cehoviene, sa transcriu in film arta cu are intr-un ragaz de timp limitat, Cehov orchestreaza si alterneaza timpul concentrat cu timpul diluat, necronometrabil (faimoasele pauze cehoviene.) ”

Cand eram foarte tanar si Pintilie avea motocicleta, iar eu abia urma sa- mi cumpar una, Lucian m-a luat pe saua din spate si mi-a spus : ”cel mai simplu sa treci printr-o intersectie este sa inchizi ochii si sa mergi inainte .” Sunt sigur ca prin intersectiile prin care trece astazi, Pintilie tine ochii larg deschisi !

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din cinema

Top

Cauta-ti perechea