Sweeney Todd si frumusetea macabrului

Putine filme au reusit sa faca din genericul de inceput o adevarata opera de arta . Este si cazul ultimului film semnat Tim Burton, Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street. Genericul m-a prins de la primul cadru pana la ultimul, motiv pentru care m-am asteptat sa raman “ captiva ” pana la final.

Insa, chiar daca pot da cateva note de 10 pentru multe parti ale filmului, am ramas cu senzatia ca ceva major i-a lipsit. Este destul de greu sa imi dau seama daca e din vina regiei sau pur si simplu a unui scenariu slabut in idei si sarac in substanta. Este greu deoarece are elemente de realizare atat de incantatoare si bine facute incat iti este mila de faptul ca pe parcurs ceva s-a pierdut.

Frumusetea macabrului in imagini

Ce m-a furat de la inceput si m-a impresionat pana la final au fost imaginile de-a dreptul fermecatoare pornind de la decoruri intr-o Londra macabra pana la costume desprinse parca din cataloage de fotografie.

Deja devenit legenda, stilul lui Tim Burton isi lasa amprenta si in realizarea acestui film. Te pierzi printre nuante sangerii si gri si tot ceea ce poate fi macabru , violent si chiar scarbos in alta situatie devine in cazul acesta frumos. Sangele devine frumos, petele devin frumoase, strazile intunecate pline de sobolani si gandacii care ies din palcintele D-nei Lovett (Helena Bonham Carter) devin frumoase. Un intreg frumos al macabrului se desfasoara sub ochii tai.

Ideea s-a pierdut printre sunete

Insa cand a venit vorba sa armonizeze tot si sa faca imaginile sa prinda viata sub influenta muzicii, Burton a gresit ceva. S-a concentrat un pic prea mult pe senzatiile vizuale si pe mecanismul de a te transpune in lumea aceea, incat muzica ce ar fi trebuit sa reziste si-a pierdut din forta.

Pornind de la o idee extraordinara, aceea a unui barbier londonez (Johnny Depp) care, din razbunare, ucide ajutat fiind de briciul sau de argint si de vaduva Lovett (Helena Bonham Carter), o misterioasa placintareasa, s-a creat o poveste violenta si plina de macabru. Barbierul Sweeney Todd (Johnny Depp) a inceput sa isi ucida clientii, iar placintareasa Lovett sa si-i hraneasca cu carne de om.

Iar povestii urmau sa i se alature muzica si imaginile pentru a-i da viata. Daca pe partea vizuala, toti si toate aratau foarte bine, in ceea ce priveste constructia unui muzical, Burton nu a profitat la maxim nici de vocile unor actori extrem de talentati si nici de o regie coregrafica pe masura.

Melodiilor le-a lipsit forta aceea care le face sa sustina intreaga poveste fara a-si pierde sensul si fara a plictisi, iar lipsa unei coregrafii a facut ca ideea principala a filmului sa se piarda pe parcurs.

Un Johnny sangeriu si o Helena gotica

Oricum filmul merita vazut: mai ales pentru aparitia lui Johnny pe post de barbier ucigas, la fel de sexi la orice varsta si la fel de incantator ca in orice produs marca Burton.

Plin de sange si cu dorinta disperata in ochi de a se razbuna pentru ca a petrecut ani grei in inchisoare din cauza naivitatii, personajul devine o figurina trista in comedia neagra pe care Burton a construit-o, insa una plina de o dorinta nestapanita de a ucide.

Iar completarea pe ecran si in replici cu frumoasa Helena a fost alegerea perfecta. Cu parul valvoi si extrem de feminina contrar ideii, actrita isi traverseaza scena cat mai natural porsibil acompaniata de rochiile gotice si miscari pline de semnificatii.

Distributia e completata si de duo-ul aflat de cealalta parte a baricadei, in persoana lui Alan Rickman pe post de nemilos si sadic judecator (Judecatorul Turpin) si acolitul sau, targovetul Bamford (Timothy Spall). Si aparitia celor doi merita la fel de multe laude, la fel ca scurtele cadre in care Sacha Baron Cohen devine dintr-un Borat un escroc in ale barbieritului.

Si pentru a va putea face singuri o parere, va las doar cu sugestia de a nu il pierde, chiar daca are unele neajunsuri, este vorba totusi de un nou produs al colaborarii Burton / Depp si merita macar pentru asta.

NOTA: 8/10




Daca vrei sa afli inaintea tuturor ce se intampla in lumea filmului si la ce sa te astepti de la noile aparitii, aboneaza-te la Newsletterul de Cronici Cinema.acasa.ro