Travolta ne ofera o interpretare reusita, pe alocuri chiar desavarsita (mai putin accentul de Lousiana) in rolul de fost profesor de engleza, parasit de familie, ajuns un batran alcoolic , insuportabil-compet dezabuzat si totusi, cu momente pline de energie si farmec (un rol diferit de tot ceea ce a facut el pana acum). E surprinzator de simpatic cu atitudinea lui desantata, taioasa, ironica, cu replicile lui compuse din citate din scriitori precum T.S.Eliot, Dickens, Robert Frost etc, ce ocolesc adevarul, raspunsurile directe, oneste. De remarcat si interpretarea lui Scarlet Johansson , muza lui Shainee Gabel in conceperea scenariului (inspirat dupa romanul “Off Magazine Street” scris de Ronald Everett Capp), implicata in acest proiect cu buget redus de la inceputurile lui. Johansson s-a simtit legata de acesta poveste si pe buna dreptate-rolul i se potriveste perfect. Daca nu m-a convins sau nu mi s-a parut deosebita in Lost in translation , opinia mea, dupa rolul din “A long song for Bobby Long, s-a schimbat considerabil.
Filmul are acea imbinare coerenta, tipica filmelor in care regia si scenariul are acelasi autor . Retrospectiv insa, dupa ce timpul mai distileaza lucrurile, parca mai ies la iveala tot felul de imperfectiuni-prea mult sentimentalism pe alocuri, momente prelungite, prost administrate si un pic prea studiate. Detectezi ca cineva s-a straduit un pic prea mult, fara a reusi sa se distanteze sufficient cat filmul sa mearga firesc, de la sine. Performance-ul actorilor Travolta, Johansson si Macht ramane de neuitat si cu siguranta vom mai auzi de Shainee Gabel.
