Sa fii indragostita, intelegem...se mai intampla. Sa ai puseuri de sensibilitate, e posibil si asta. Dar sa plangi prin toti porii la romance-ul fabricat de Hollywood pe acelasi sistem pe care il stim cu totii, e deja prea mult. Si totusi, adevarat. Mi s-a intamplat de cel putin de 5 ori. De ce? Niciodata n-am sa inteleg.
Pana la urma care sunt motivele pentru care inca ne mai ducem sa inghitim gogosile romantice derulate pe marile ecrane? Pudrate bine cu happy-end-ul hollywoodian si cu steagul american infipt in ele, aceastea vin sa ne prezinte „the everlasting love” cu un Prince Charming neaparat cocotat pe ultimul ultimul model de Bentley. Cum asa? Va spun eu, printr-o serie de clisee care ne tin pe noi cu sufletul la gura tot filmul pana la „marele sarut si derularea genericului”.
Fuck me...tell me...fa-mi ceva
Exista doua genuri de filme romantice : 1) cele in care functioneaza foarte bine sintagma „ dragoste la prima vedere ” si 2) cele in care sub nicio forma personajele principale nu recunosc, nici de-ar fi puse sub tortura ca sunt „in love” unul de celalalt decat fix cu 15 minute inainte de derularea genericului de final.
Oricum ar fi, acest love in varianta lunga sau rezumat, iti creeaza tie o euforie tampa de pe urma careia Gigel al tau, va trage greul. Esti constienta ca saracul nu mai scapa fara sa-ti aduca macar un mutulache dragalas care sa urle din baterii: „I love you...I love you”, nu?
Unde incape si sexul in toata povestea asta? Simplu: in varianta 1, neaparat dupa cea de-a doua intalnire – o regula a acestui subgen, si niciun caz in varianta a doua, decat poate dupa ce se termina filmul sau se deruleaza genericul, dandu-ti si tie voie sa tragi cu ochiul putin, dar nu prea mult. Excesele nu sunt bune, tine minte.
Gaura neagra sau eye contact failed
Este o regula a filmelor de acest tip ca, dupa momentul de criza, „marea neintelegere” sau „marea cearta”, pe care se fundamenteaza de altfel dramatismul intregului scenariu, personajele principale sa nu fie sub nicio forma in acelasi loc pentru o perioada de timp. Insa, sub toate formele posibile cei doi se vor rata la o fractiune de secunda, cel putin o data. Cum vine asta? Simplu. De exemplu, tipa este in autobuz. Tipul traverseaza strada. Dar nu o vede, nu ca ar trece fix prin fata ei, de altfel. De ce nu exista totusi contact vizual? Pentru ca ea este cu capul intr-o parte si nu observa. Autobuzul pleaca si ea ramane sa se gandeasca, pe un fundal muzical lacrimogen, la cat de dobitoc a fost el in momentul de criza si evident la ideea ca „barbatii este porci”.
Deci nu te vreau, chiar nu te vreau, decat daca pleci
Ok, asta este probabil unul dintre cele mai enervante clisee dintotdeauna. Baiatul nostru, flacau cu atitudine de copil care face boacane, realizeaza cu 10 minute inainte sa se termine filmul ca: „Bai, eu chiar o iubesc p-asta. Trebuie sa o am, cumva, oricum, oricand... E un must”. Ca atare fuge, alearga, se chinuie, face gestul romantic suprem, ii cade la picioare si ii declara iubirea vesnica. Ce face ea? Asculta, calma, linistita, implacabila. Il lasa sa-si duca la bun sfarsit discursul, fara sa-l ajute cu nimic si dupa ii da cu flit. Dezamagit, spasit si trist, el paraseste locul faptei si se indreapta cel mai probabil spre un pub unde sa bea pana cade sub masa. Insa, nu reuseste sa faca mai mult de 3 pasi, pentru ca ea alearga dupa el, il ia in brate si-l saruta cu foc spunandu-i ca-l iubeste la nebunie. Come on, e chiar frustrant pentru saracul om. Am inteles, ai folosit tertipul deja rasuflat „de femeie greu de cucerit”, dar te-ai gandit vreo secunda ca daca vei alerga spre el, iti poate da si el cu flit la randul lui? Nu, nu te-ai gandit, ca doar esti intr-un film romantic si vei primi in loc de asta, saruturi si iubire vesnica.
Trei prietene bune, cel putin, la apel in momentul de tensiune
Revenind putin la momentul discursului lui, dam peste o noua regula. In filmele de dragoste, momentul oratoric trebuie tinut in public. Pana la urma, sa stie tot poporul ce dobitoc ai fost tu, barbat fara inima ce esti. Si logic ca audienta trebuie sa fie formata din prietenele ei. Pana la urma esti pe teritoriul feminin, trebuie sa infrunti multimea. Prietenele vor fi de regula: o afro-americana petrecareata, o tipa supra-ponderala ce uraste regnul masculin si un tip gay care sa planga alaturi de celalalte doua cand tu iti vei duce la bun sfarsit pledoaria de un romantism diabetic.
Your are gay....please be my friend
De regula, in majoritatea acestor pelicule exista si un tip gay. Pe care clar ti-l doresti ca prieten. E amuzant, sensibil la nevoile tale, innebunit dupa shopping si de multe ori „good looking”. Adica tot ce nu e ala rau ce te-a facut sa suferi la un moment dat. Probabil scenaristii cand gandesc acest stereotip se razbuna pe noi, femeile mereu nemultumite de saracii masculi. Pe principiul: „Nah, vrei sa fim amuzanti, cuceritori si cel mai important, atenti la nevoile tale. Uite, suntem, dar teapa...nu ne poti avea pentru ca noi ii vrem tot pe aceia rai si insensibili care te fac pe tine sa suferi”.
Barbatii sunt idioti dar nu pentru mult timp
Acest cliseu mi se pare cel mai alambicat si confuz. Pai bine domne’, tu femela pornita impotriva masculilor care fac greselile A, B, C, D, dai peste un tip pe care il vezi ca sfarseste prin a face nu doar A, B, C si D, dar si X si Y ca bonus, uiti complet de tot si-l ierti?? Sigur ca da, doar esti intr-un film romanticos si la final vine cu buchetul de flori si creierii ametiti de iubire. Doar a avut si el un moment de ratacire si s-a pierdut pe drum in ineptii masculine, dar si-a revenit. Cred ca acest cliseu ni se tot vara pe gat pentru a arata inca si inca o data cat de nehotarate suntem noi, femeile, si cum nici noi nu stim ce vrem de la barbati, daramite ei, saracii oropsiti de soarta.
Pilda fashionista sau Cenusareasa expirata
De obicei, la inceputul filmului, tipa ti se prezinta drept o femeie fada, fara pic de idee despre ce ar putea insemna vreodata moda, picata acum din secolul 18. Logic ca ea are acest look pentru ca este daramata, cu un trecut amoros dureros. Pana la urma ai uitat ca doar cand esti indragostita ai voie sa arati bine? Daca da, stai asa ca ti se puncteaza, la finalul filmului, cand ramane cu Prince Charming in Bentley-ul ala cu Bolero-ul la subrat, out-fit-ul luat exact de pe podium si un zambet de satisfactie pe buze.
NU inseamna clar NU pana nu ma saruti
Ati observat ca in majoritatea filmelor, tipa il uraste de moarte pe cel predestinat de providenta? Si totusi, cat dureaza aceasta stare de „te urasc de moarte, crapi odata!”? Mai exact, pana in momentul in care o saruta. Eee, atunci totul se schimba, planetele se aliniaza si brusc, intr-o euforie cretina ce aduce aminte de latraturile lui Goofy, ea descopera „the true love” si sterge cu buretele ura dinainte.
Aaa, tu erai...Ce coincidenta
Opusul variantei in care personajele principale se evita cu stoicism dupa momentul crizei, exista si reversul: intalnirile din coincidente pe strada, in casa, la usa, in magazinul de haine, camera de proba si alte locuri mai dubioase. De cel putin 3-4 ori pe parcursul filmului, cei doi trebuie sa se intalneasca accidental. Este un must, probabil pentru a nu se uita definitiv.
Celalalt...
In toate filmele romatice trebuie sa existe un celalalt. Acel el/ea care sa vina in momentele de criza si sa agite un pic apele cand ambele parti sunt vulnerabile, sentimentele confuze etc. Si cum scapa un tip de acest mascul mare si rau care intotdeauna da bine la inceput si se schimba la 180 grade ulterior? Simplu. Dandu-i un pumn. Dar nu asa oricum, ci la o nunta ca sa cada si pe tortul miresei sau langa o fantana sa se inece, daca se poate. Oricum ar fi, este o cerinta ca tot actul violent sa se desfasore intr-un loc public presarat cu multimea aflata in picioare aplaudand frenetic curajul iesit din comun al personajului principal.
Machiata cand nu te demachezi
Acest cliseu mi se pare complet stupid, dar se pare ca nu acelasi lucru considera si producatorii care continua sa-l foloseasca cu rigurozitate. Nu conteaza ca esti in oras, acasa, la cumparaturi, in pat dormind, la toaleta, in fata oglinzii demachindu-te, machiindu-te, dimineata, la pranz, seara, noaptea, 24 de ore din 24 de ore tu, femeie, trebuie sa fi machiata ca si cum ai fi scoasa acum din cutie. Punct, nu se discuta, se ia ca atare.
Finalul...n-ai pe ce paria, il stii oricum
Sunt doua genuri de final in astfel de pelicule: 1) happy-end – cei doi raman impreuna si traiesc fericiti pana la adanci batraneti si 2) tragic – el sau ea, depinde de mood-ul scenaristului, trebuie sa moara tragic de o boala groaznica, eroica, emotionanta. Asta e tot ce primesti, nimic mai mult. N-ai sa vezi final in care cei doi sa-si dea seama ca nu se mai vor sau ala in care ea sa-l pareasca pe el pentru fostul, sau, cine stie, unul in care masculul prim sa ramana cu iubita si prietena ei, fie aceasta supraponderala, afro-americana sau gay.
Ce nu vezi intr-un film de dragoste
Niciodata nu vei avea ocazia si chiar satisfactia de a vedea in aceste productii cinematografice: saruturi stanjenitoare, o partida de sex proasta, barbati urati in baruri, hobby-uri plictisitoare, scene de seductie fara succes, sinuciderea personajului principal de la prea multa suferinta, hotararea tipei de a trece de partea cealalta a baricadelor si sa se dea la femei sau barbati care sa ramana dobitoci pana la finalul filmului etc.
