Am vazut acum ceva vreme un film de actiune cu masini sangeroasa pentru a scapa cu viata si a se intoarce la fiica sa. Filmul se numea si era un remake al unei productii cult din anii ’70. De filmul asta mi-a amintit sau pe internet sunt gratiati…cel putin in teorie, caci practic nimeni nu a reusit asta.
Kable (care insista sa fie numit Tillman, numele sau real) are 28 de sesiuni castigate si se viseaza eliberat, insa creierul
psihopat din spatele acestei industrii, Castle, are alte planuri si incearca evident sa saboteze planul eroului international (Kable e adulat in toata lumea) pe care el insusi l-a creat.
Daca la toata aventura lui Kable mai adaugam si o sotie al carei job este sa se lase manipulata intr-un alt joc numit Society, o fetita luata de langa parinti si incredintata psihopatului Castle, un grup de rebeli care lupta impotriva acestor jocuri, o jurnalista oportunista care insa nu e ceea ce pare (si nici nu am inteles foarte bine rolul ei pana la urma) si cel mai tare de pe planeta, va dati seama ca rezulta un film in care actiunea domina fiecare secunda.
Bum bum pac pac si cam atat
Actiunea exploziva face din in mod repetat faptul ca a impuscat un prieten, dar motivul si circumstantele bizare ale crimei raman o nebuloasa, asa cum ramane si megalomania isterica a lui Castle si dorinta incontrolabila de a avea lumea la indemana unei telecomenzi. Porbabil cei doi regizori isi populeaza pelicula cu cat mai multe personaje numai pentru a avea mai multe capete de aruncat in aer .
Impresia artistica
de musical asemeni unei papusi manuite de un papusar din umbra.
Ii veti mai observa in film pe John Leguizamo in rolul unui detinut nebun sau pe Milo Ventimiglia (Heroes), cam greu de recunoscut intr-un costum stramt din latex in rolul unui obsedat sexual pasionat de viol.
Gamer este un film extrem de violent, destul de socant si explicit vizual, dar care merita urmarit pentru scenele de actiune bine regizate, daca nu pentru altceva.
