2010 este fara indoiala anul remake-urilor si al sequel-urilor. Rand pe rand, filme fanion ale anilor ’80 au fost readuse pe marile ecrane: “A-Team”, “Clash of The Titans”, “ A Nightmare On The Elm Street ”.
Parca mai lipsea ceva, nu? Ceva-ul este The Karate Kid , o pelicula care la vremea sa a generat un succes nebun incat s-au mai facut inca trei continuari. Gratie lui The Karate Kid , in anii ’80 tineretul american si nu numai el, a devenit ceva mai apropiat de artele martiale.
Remake-ul din 2010 este realizat de Harald Zwart si infatiseaza povestea unui pusti de 12 ani, Dre ( Jaden Smith ), pasionat de jocuri video. Dre trebuie sa se adapteze situatiei atunci cand mama sa renunta la jobul din SUA si accepta altul tocmai in China.
Nici nu apuca sa se obisnuiasca cu viata pe taram chinezesc, ca Dre se si trezeste snopit in bataie de o gasca de derbedei din noua sa scoala. Il va scoate insa din incurcatura domnul Han (Jackie Chan), instalatorul din bloc. Cat ai zice kung fu, Han se transforma intr-un soi de maestro in artele martiale care-l invata pe micul Dre cum sa se bata.
De la karate la kung fu
Harald Zwart te confuzeaza un pic prin faptul ca foloseste titlul The Karate Kid intr-un film in care se practica kung fu, nicidecum karate. Este doar o strategie de marketing prin care esti atras in sala de cinematograf, facand imediat legatura cu faimosul film din ’84.
Pe chinezi, coreeni si japonezi nu ai cum sa prostesti asa de usor. Asa ca in China filmul ruleaza sub numele The Kung Fu Dream, iar in Coreea de Sud si Japonia el a fost botezat Best Kid.
Bataie ca-n 2010
Vazand si pelicula originala, nu ma pot abtine sa fac cateva paralele. Noul Karate Kid este o varianta updatata care reflecta mai bine ceea ce se intampla cu o familie de americani mutata in China. Se pune accent foarte mult pe diferentele culturale dintre SUA si China. Violenta este si ea adusa la zi. Dre ia bataie in acest remake cat a luat Daniel Larusso in primele trei parti ale francizei.
De altfel, Jaden Smith alias Dre are si “darul” de a fi extrem de enervant prin felul in care joaca, asa ca nu de putine ori ma bucuram cand era pus la pamant de colegii batausi.
Jackie Chan este in acest film un fel de inlocuitor pentru Pat Morita, mosneagul cel hatru din pelicula originala. Daca pana acum Jackie Chan era doar tipul care ii batea pe toti si reusea sa smulga zambete prin tehnica sa combativa, in The Karate Kid am vazut un altfel de Chan, mai matur, mai introspectiv, mai filosof. E un rol neobisnuit de serios pentru Jackie, dar pe care il trece cu bine.
Mergem la The Karate Kid?
The Karate Kid este o companie placuta, poate putin cam lunga (146 de minute), pentru o dupa-amiaza de duminica. Merita vazut pentru partitura lui Jackie Chan si pentru scenele de lupta bine realizate si la fel de bine filmate si montate.
Trailer The Karate Kid
