Fiasco al asteptarilor
Majoritatea lungmetrajelor transmit claustrofobie tocmai prin finalitatea care le impregneaza. Stii ca o privire schimbata intre doua personaje denota intotdeauna ceva relevant pentru intriga si ca finalul va fi unul alb sau negru. Or, si-a structurat si acest film ca pe un roman picaresc si o contrapondere inteligenta a peliculelor din mainstream. Tocmai pentru a reusi aceasta performanta, regizorul, obsedat sa aiba control total asupra tuturor aspectelor lungmetrajului , este si autorul scenariului. Semnatura lui Jarmusch e evidenta tocmai pentru ca “inactiunea” sau momentele in care personajul sta imobil pe fondul unei melodii pe care o asculta sint la fel de importante ca “actiunea”. Acest gen de scene statice e aplicat adeseori de cineastul Jean Eustache, caruia Jarmusch i-a dedicat Flori frinte. In plus, Murray e ideal pentru a interpreta un , dotat cu o doza considerabila de umor caustic, dar laconic si capabil la orice ora de autozeflemea.
Quijote. Don Quijote
Dupa ce si-a facut deja mina in jocul minimalist in Rataciti printre cuvinte, actorul demonstreaza ca poate duce prestatia de acest gen la urmatorul nivel.
Rolul din Flori frinte e acela al unui Don Juan – si renumele il deranjeaza pe personaj – devenit Don Quijote cind iese din solitudinea lui. Multitudinea femeilor cu care a fost pare sa ii fi amputat disponibilitatea sufleteasca, de aici cuvintele prietenei care tocmai il paraseste. Lenea lui existentiala si izolarea il fac pe Winston sa ii reproseze ca nu isi traieste viata, cu toate ca Don protesteaza la auzul acestei pareri. La prima vedere, un astfel de protagonist are putine date pentru a suscita interesul. Cu toate acestea, o intrebare planeaza asupra lui: de unde succesul la femei? Probabil ca acest mister, dublat de prestatia lui Murray i-au adus lui Jarmusch un succes de casa.
La ora actuala, Flori frinte are cele mai mari incasari din toata filmografia cineastului.