In acest week-end in clubul Fabrica din Bucuresti au loc cateva evenimente speciale, dedicate teatrului si muzicii neconventionale, experiementale. Vineri dansam pe ritmurile anilor ‘20 –‘ 30 cu Waldeck. Un cocktail de tango si swing combinat cu vechile pasiuni pentru dub si reggae te va convinge sa intri din plin in atmosfera. Sambata avem parte de doua piese de teatru neconventionale, care imbina arta actoriceasca cu dansul, muzica si luminile: Pulse si Ce n’est pas une chanson d’amour.

Make my day cu Waldeck

Vineri, 26 Septembrie, artistul austriac Klaus Waldeckmuzica anilor ’20 si ’30 aduce intr-un eveniment live la Club Fabrica. La ora 22.00 incepe concertul ce are influente electro-jazz, tango, bossa-nova, dark-beats. Piesa care va deschide concertul este  Make my day. Piesa promoveaza noul album al lui Waldeck, Ballroom stories.

Ballroom stories a fost lansat luna aceasta in Germania si Austria. A cucerit deja topurile international, iar  Waldeck spera ca acest album sa aiba cel putin succesul albumelor sale anterioare, Balance of the force (1988) si The night garden (2001). Sound-ul anilor in care jazzul si samba erau la mare cinste este reinviat acum de Waldeck intr-o versiune adaptata secolului XXI.

Pentru aceste evenimente, bilete se mai gasesc in reteaua magazinelor Diverta si pe www.ticketpoint.ro la pretul de 45 de lei. La intrarea in club, biletele vor avea pretul de 70 de lei.

“Pulse”, teatru si miscare

Sambata, de la ora 20.00, in Fabrica are loc premiera spectacolului “Pulse”, in regia lui Javier Opazo din Chile. Inspirat din romanul “Imparatul mustelor” de William Golding, piesa s-a nascut din dorinta de a aduce publicului bucurestean un nou concept de teatru. Spectacolul este o piesa exploziva care vrea sa depaseasca tiparele teatrului conventional.

“Pulse” povesteste destinul unui grup de tineri care incearca sa supravietuiasca dupa ce au trait o catastrofa intr-un loc nedefinit. Regizorul realizeaza o analiza a oamenilor si societatii in care traim. Oamenii au creat noi forme de comunicare insa au uitat sa le foloseasca. Au pierdut astfel legatura cu radacinile personale, cu identitatea, cultura si cu sentimentele lor.

“Pulse” reprezinta latura violenta a personalitatii fiecaruia dintre noi. “Violenta este in fiecare dintre noi si trebuie adusa la suprafata”, spune Javier Opazo. “Limbajul teatral folosit in “Pulse” este unul nou si vrea sa aduca in prim plan povestea fiecarui actor, ca o completare la povestea initiala”, mai declara Javier Opazo.

“Pulse” este o poveste adevarata, reala a vietii actorilor si a regizorului. “Teatrul meu nu este un teatru de restaurant. Vii, te asezi la masa , mananci si pleci linistit. Vrea sa insemne mult mai mult. Inainte de a da raspunsul, vrea sa puna intrebari. Nu e un teatru confortabil”, mai declara Javier Opazo. Intrebarea care sta la baza este adresata publicului si este legata de cautarea individuala a sensului si a fericirii.

“Pulse” este un montaj multicultural care imbina elemente ale teatrului dialectic cu elemente ale teatrului corporal, folosind ca mijloace de expresie miscarea, textul si suportul digital. Din distributie fac parte Oleg Apostol, Adriana Bordeanu, Adriana Butoi, Petru Ciobanu, Roxana Condurache, Irina Duta, Clara Flores, Emilia Manea, Juliana Nagy, Cristian Nanculescu, Alexandru Pamfile, Ana Turos si Silviana Visan.

Bucurestiul nu mai e o poveste de dragoste

Sambata, cu incepere de la ora 21.30, in cadrul Festivalui Temps D’Images, are loc spectacolul Ce n'est pas une chanson d'amour, un spectacol despre sunetul si imaginea Bucurestiului. Regia este semnata de  Carmen Lidia Vidu. In distributie ii vom regasi pe Marius Manole, Florentina Tilea, Istvan Teglas si Paul Dunca.

“Vineri seara merg sa dansez. Ma imbrac frumos si merg sa vad cum se danseaza-n Bucuresti, ma sarut chick-on-chick ca Elena Ceausescu, privesc pantofii fetelor si ce ascund ele sub paiul din care trag zgomotos. Sau bland. Sambata seara nu ies. Sunt cuminte si curata pentru slujba de duminica dimineata de la biserica stavropoleos unde ajung pe jos, cu stomacul gol. Seara mananc bine si luni ma trezesc tot in Bucuresti, desi, l-as schimba oricand cu Londra (sau cu aproape orice capitala europeana civilizata).”

Pretul  unui bilet (la intrare) este de 20 de lei.