Vineri, 21 septembrie, Teatrul Odeon si-a deschis portile noii stagiuni cu o premiera: "Ultima femeie a senorului Juan" de Leonid Juhovitki si pusa in scena de Vladimir Granov.

Piesa a fost scrisa in 1982 ai s-a jucat prentru prima data la Omsk. Autorul, Leonid Juhovitki, spune ca a meditat la acest subiect: eternitatea lui Don Juan; a fost el un criminal sau un neinteles al epocii sale? Povestea lui Don Juan l-a marcat pe autor, care, ca un Don Juan modern, a fost un iubitor al femeilor. Incercarea de a-l cunoaste pe Don Juan, este incercarea de a se cunoaste pe sine.

Regizorul Vladimir Granov se afla la prima colaborare cu actorii romani. Acesta a asistat la premiera, impreuna cu autorul piesei. Vladimir Granov a fost foarte incantat de actorii romanii despre care a declarat: "Vorbim practic aceeasi limba, in comparatie cu actorii din Franta. Este mai greu sa lucrezi cu ei, trebuie sa-i inveti meserie". Desi a fost montat in doar o luna de zile, piesa este destul de reusita pentru a satisface un public care vrea sa petreaca o seara agreabila la teatru. Spectacolul reuseste sa seduca prin subtilitatea cu care prezinta o tema atat de veche.

Cine merge in speranta ca va asculta discursuri licentioase si va asista la scene de amor salbatic, parodiate sau nu, va fi dezamagit. Piesa adopta un limbaj simplu si abordeaza temele universale, cu care oricine se poate identifica.

Juan incarnat de Florin Zamfirescu este un personaj extrem de credibil si ofertant pentru publicul romanesc. Timbrul vocii este doar una dintre trasaturile care-i confera acea savoare masculina, specifica cuceritorului trecut prin viata. In cautarea iubirii vesnice Ceea ce aduce un plus de savoare piesei este si muzica bine aleasa, care este o personificare a starilor si trairilor personajelor, personaje care completeaza foarte bine si care ne invita sa-l urmarim mai departe pe Don Juan si ultimele clipe ale vietii sale tumultoase.

Ca o ironie a sortii, tocmai la finalul vietii ii este dat sa gaseasca adevarata iubire, "casa linistita" de care avea nevoie si dupa care tanjea inca din tinerete, liniste si normalitate, pe care nici casatoria impusa cu Elvira, si nici "iubirile" pasajere nu i le-au adus nicicand: "...fiecare casa construita seara, se darama a doua zi". Descoperim, astfel, ca Don Juan nu este cuceritorul fara inima, ci el este care sufera, cu fiecare femeie pe care o atinge, la fiecare poveste care se sfarseste. Povestea lui Don Juan este povestea eterna a singuraticului, a celui in cautarea iubirii vesnice.