Incepand cu data de 1 iulie si pana in luna decembrie a acestui an, Polonia preia presedintia Consiliului European. Iesita din perioada de criza cu o imagine foarte buna si avand in fata si efortul organizarii a Campionatului European de Fotbal din 2012, Polonia are o agenda de lucru incarcata si clara, printre obiectivele cele mai importante aflandu-se problemele legate de bugetul european , de securitatea Europei si de intensificarea relatiilor economice cu partenerii estici ai UE, inclusiv readucerea in actualitate a procesului de extindere a Uniunii.

Dar pentru Polonia, Uniunea Europeana inseamna mai mult decat economie, politica si securitate, inseamna si cultura. Dovada sta Programul Cultural National pentru Presedintia Poloneza 2011, program care presupune peste o mie de proiecte artistice, produse de cca 170 de organizatii, conceput si implementat de catre Institutul National al Audiovizualului, la solicitarea Ministerul Culturii si a Patrimoniului National din Polonia.

In acelasi ton, Institutul Polonez din Bucuresti nu poate saluta noua pozitie a Poloniei, altfel decat printr-un eveniment cultural de exceptie.

Astfel, vineri, 1 iulie, incepand cu ora 19.00, in Parcul Tineretului (intrarea Sincai, statia de metrou Tineretului), publicul va putea vedea spectacolul de teatru in aer liber "Camera", prezentat de Teatr Snow din Gdansk.

Teatrul Snow din Gdansk este unul dintre cele mai vechi si apreciate teatre de strada din Polonia. Spectacolele sale, inspirate din creatia lui Bruno Schulz, in care sunt folosite o scenografie bogata, plina de culoare, o muzica si o tehnica scenica speciala sunt in acelasi Timp pline de poezie si extrem de impresionante. Teatrul se desfasoara fara cuvinte, personajele se inteleg cu spectatorii prin gesturi si simboluri, ceea ce face ca spectacolele sa fie atractive si intelese de publicul larg. 

Premiera spectacolului a avut loc in iulie 2005. Un locuitor singuratic al unei camere ciudate, asezata undeva la granita dintre vis si realitate, asteptari, vise si treziri. Lumea care il inconjoara este minuscula, dar dens populata. Uneori el ii invidiaza pe cei care locuiesc acolo.

Pentru aceia, casa lui este spatiul in care ei actioneaza si se joaca. Visand la iubire, el nu o vede pe cea care are grija de el, organizandu-i viata, pe cea care uneori, si nu doar in vis, ii devine partenera. Ar putea fi chiar aleasa. Dar numai daca el o observa.

Cand doarme, oare el viseaza in interiorul unui vis? Oare noi, spectatorii, facem parte din visul lui? Vom mai fi acolo, atunci cand se va trezi? Sa fie el acela care ne tine in viata? Oare existam multumita lui, datorita visului sau creator?

Multumita efortului lui solitar de a avea vise interesante, de a face un teatru sa existe? Ce se va intampla atunci cand, finalmente, isi va parasi camera?