Strada Covaci din Centrul Vechi al capitalei ascunde povesti incantatoare, mistere nedeslusite si istoria inventiei micilor, una dintre cele mai populare preparate din bucataria romaneasca. Chiar daca nu mai aminteste de vremurile sale de glorie, strada Covaci este un must-see al Bucurestiului, doar si pentru absinteria de pe al carei balcon poti petrece o seara romantica.
Mic istoric: Ulita Covacilor, ulita fierarilor de altadata
Strada Covaci este una dintre stradutele laterale ale Centrului Vechi, trasata si modernizata la inceputul secolul XIX. La aceea vreme se numea Strada Noua. Ulterior primeste numele de Ulita Covacilor. Ca majoritatea strazilor din Centrul Vechi, cu nume destinate unor mestesugari si bresle, Strada Noua ii onoreaza pe covaci. Numele strazii pastreaza amintirea unui vechi mestesug, acela al fieraritului. Ulita Covacilor este atestata in documente vechi inca din secolul XIX. Numele de "covaci" vine de la cuvantul din limba slavona "kovaci", care inseamna "fierar". Acest cuvat, este intalnit si in limba maghiara, sub forma de kovacs.
Istoria spune ca in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, intre strazile Covaci si Sepcari, in apropiere de Curtea Domneasca, domnitorul construise o gradina frumoasa, amenajata de peisajisti veniti din Italia. In aceasta gradina se gasea un chiosc umbros, unde domnitorul manca si se odinhea in zilele calduroase de vara. In perioada in care Centrul Vechi era un cartier de negustori si centrul comercial al capitalei, numeroase strazi primesc denumiri dupa numele breslasilor care locuiau acolo. Astfel, si strada Covaci este numita dupa bresla fierarilor care locuiau in numar mare pe aceasta strada.
Misterul Crailor de Curtea Veche
Cel care ne aduce in prim-plan misterul strazii Covaci este scriitorul Mateiu Caragiale, in cartea sa "Craii de Curtea Veche". Inceput in 1916 si finalizat in 1928, romanul Craii de Curtea-Veche reconstituie proiectia autorului asupra societatii bucurestene a primului deceniu al secolului trecut si a celei romanesti de dinaintea primului razboi mondial. Prin prezentarea strazii Covaci, Mateiu Caragiale evoca starea unui Bucuresti depravat, ajuns in ruina fizica si sociala. Craii de Curtea Veche reconstituie o lume si o istorie necunoscute noua, celor care traim in epoca vitezei. Petrecerile din birturi insalubre, mahalalele ticsite de personaje dubioase si femeile de moravuri usoare sunt cateva fragmente ale unui oras aflat la granita dintre secole.
Numele de Crai de Curtea Veche este dat celor patru prieteni evocati de Mateiu Caragiale. Acestia se intalnesc intr-o seara de toamna intr-un birt aflat pe strada Covaci din Centrul Vechi al capitalei. Povestitorul, Pasadia, Pantazi si Gore Pargu, cei patru "P", sunt cei patru prieteni care petrec zi de zi prin carciumile din Bucuresti. La iesirea din birtul de pe Covaci, cei patru primesc si numele cu care au ramas in istorie, de crai de Curte Veche.
Pena Corcodusa, o batrana beata si nebuna, face circ pe strada, adunand in jurul ei o multime de curiosi care se amuzau. Vazandu-i pe cei patru prieteni, batrana ii porecleste "crai de Curtea Veche". Pantazi isi aminteste atunci ca, in urma cu treizeci de ani, aceasta femeie trezise iubirea patimasa a unui frumos print rus, pe nume Serghie, nepotul imparatului, aflat in trecere, cu oastea, prin Bucuresti. Putin dupa aceea, Serghie avea sa moara pe front, iar Pena isi pierde mintile.
Strada pe care s-au inventat micii
Strada Covaci mai poarta cu ea o istorie interesanta: aceea a celebrilor mici. Pe aceasta strada, la numarul 3, pana la mijlocului secolului trecut a existat un restaurant renumit, frecventat de numerosi scriitori. "La Iordache", restaurantul lui Iordache Ionescu, cunoscut si sub numele de "La o idee", datorita pamfletarului Nicolae T. Orasanu, este locul in care au fost inventati mici. Povestea spune ca intr-una din zilele foarte aglomerate cu musterii, bucatarul a ramas fara mate pentru carnatii mari, denumiti si patricieni. Spirit intreprinzator, bucatarul nu a lasat ca musterii sa ii plece pe capete si a venit cu un preparat inedit. La carnea ramasa fara mate a mai adaugat cateva condimente si a asezat-o direct pe frigare. Astfel s-au nascut micii, una dintre delicatesele culinare ale bucatariei romanesti.
Succesul carnatilor fara mate a fost enorm, restaurantul devenind in scurta vreme una dintre destinatiile cele mai populare in randul petrecaretilor. Restaurantul si-a pastrat faima pana aproape de jumatatea secolului trecut. Era un restaurant bine aprovizionat cu marfuri dintre cele mai bune, avea o pivnita incapatoare, care adapostea vinuri din cele mai renumite podgorii romanesti, iar muzica era asigurata de unii dintre cei mai renumiti lautari ai vremii, printre care Cristache Ciolac, Nicolae Buica si Lica Stefanescu. Restaurantul era si preferatul scriitorilor care veneau aici pentru mancare si muzica buna. I.L. Caragiale, George Enescu sau George Ranetti sunt doar cativa dintre scriitorii care au calcat pragul restaurantului lui Iordache.
Strada Covaci astazi
Astazi, strada Covaci nu mai pastreaza nimic din forfota de altadata, din misterul evocat in romanul lui Mateiu Caragiale sau din frumusetea cladirilor, care au dus la denumirea de Mica Viena a Centrului Vechi al capitalei. Strada Covaci este in zilele noastre o mica strada care isi plange istoria, sub povara caselor darapanate, a pietrelor cubice ciobite si a uitarii care s-a lasat peste ea. Daca vecinele sale, strazile Smardan sau Selari forfotesc de multimile adunate la cafenele si terase aparute ca ciupercile dupa ploaie, pe strada Covaci este liniste.
Vechile case frumoase, care ascund povesti de dragoste si de viata, cu balcoanele lor frumos construite, stau acum sa se prabuseasca, tintuite doar de radacinile unui copac care nu se stie cum a crescut la etaj. O plimbare pe strada Covaci te face sa te simti intr-un oras parasit, dupa bombardament, care mai supravietuieste doar datorita istorie sale si a familiilor care ocupa cladirile din jur in mod clandestin.
Nicio inscriptie nu mai aminsteste de strada fierarilor de altadata, sau de restaurantul unde s-au servit pentru prima oara mici. Cladirea fostului restaurant se afla acum in ruina, uitata de vreme. Nimic nu iti va mai aminti de povestea celor patru crai, decat poate galeria de arta si antichitati cu acelasi nume.
Pe langa casele care stau sa se prabuseasca, pe Covaci vei gasi si cateva magazine cu ceramica si obiecte vechi de arta, unde vei gasi mobilier vechi, tablouri, obiecte de orologerie, obiecte de cult, arta populara veche, obicte din portelan si ceramica, sticlarie, argintarie, bijuterii si broderii vechi.
Unistrade este un magazin de antichitati unde vei gasi obiecte vechi, care iti vor aminti de parfumul vremurilor de altadata. Pe Covaci vei gasi si o consignatie, Constantinidis. Galeria de arta Craii de Curtea Veche te va face sa pasesti intr-o alta lume, plina de povesti savuroase ale unui Bucuresti cosmopolit.
Pe Covaci exista si cateva baruri si cafenele. Astfel, daca vrei sa eviti forfota celorlalte strazi ale Centrului Vechi, mult mai aglomerate, strada Covaci poate fi un loc preferat. Aici vei gasi un wine bar, Bruno Wine Bar , de unde vei avea de ales dintr-o selectie impresionanta de vinuri. Aici vei gasi aproape 100 de vinuri din 21 de soiuri, de pe 4 continente si din 12 tari. Pe Covaci vei mai gasi si Boulevard Pub, un mic bar unde poti bea ceva la sfarsitul programului de la serviciu.
Mergand mai departe pe Covaci vei gasi restaurantul Dinette, destul de dichisit si cu o terasa racoroasa afara. La etajul cladirii, deasupra restaurantului Dinette se afla un loc pe care nu trebuie sa il ratezi daca te plimbi pe Covaci: Absintherie Sixtina. Un loc mistic si rafinat, acest local este un must-see si un must-do al Bucurestiului. La numarul 7, al strazii Covaci vei gasi Niste domni si fiii, un mic bar foarte popular si popular, cu preturi bune la bauturi.
Strada Covaci mai supravietuieste asadar doar datorita celor cateva baruri si cafenele. Pe Covaci trebuie sa ajungi doar si pentru a bea un absint la etajul Absinteriei, un loc de unde nu te vei mai da dus.
Sursa foto : acasa.ro
