Vineri seara m-am decis ca este momentul sa scot tot raul din mine (saptamana grea la serviciu) si sa-mi adun trupa de soc pentru o seara de pomina in club. Am ales ca locatie, Oldies . Auzisem ca este muzica buna.

Avand in vedere ca imi place la nebunie sa dansez, m-am gandit asa: „Unde as putea face chestia asta mai bine decat intr-un loc in care twist-ul este pus la loc de cinste?” Zis si facut. Adunarea s-a facut rapid, rezervarea a fost posibila dupa mai multe incercari (foarte solicitati oamenii astia, dom`le) si la 22.00 fix, m-am prezentat la usa clubului.

Intrarea nu este insa usoara, daca esti mai slab de inima si te lasi intimidat de fetele malacilor care te privesc „cu caldura” din prag de usa. Dar, daca te crezi mai curajos, trecerea poate fi strategic infaptuita. Temerari, dupa cum ne stim, nu ne-am lasat intimidati cu una cu doua de malacii prezenti in fata noastra si am raspuns constiincios si politicos, cum am invatat la scoala, la intrebari.

Dupa ce s-au lamurit ca numele celei care a facut rezervarea chiar imi apartine, ne-au pus frumusel sa scoatem fiecare 20 lei din buzunar, taxa de intrare, precizandu-ne pe un ton cat se poate de mieros ca din jumatate din totalul taxei putem comanda ceva de baut. Ulterior am descoperit ca acel ceva de baut presupunea doar o singura sticla de bere la 0,5 l. Atat pretuieste hameiul prin Oldies. In club m-au izbit cateva aspecte care nu mi-au dat pace toata noaptea.

1.    Scari si praguri. Toata seara m-am intrebat de ce erau atatea scari si praguri in clubul asta? Serios acum, oamenii astia chiar se bazeaza pe echilibrul omului, dupa ce consuma vreo 5 sticle de bere? Inteleg ca la intrare e simplu, esti fresh, esti bine, esti licentiat in echilibistrica. Dar la 4 dimineata, la plecare? Probabil acesti domni gandesc dupa dictonul: au intrat la noi bine si sanatosi, care e starea in care se gasesc cand ies nu ne priveste.

2.    Accesul. Accesul in partea de club cu cele 6 trepte de coborat plus niste usi batante urmate imediat de alte 4 trepte reprezinta ceva periculos, punct. In orice stare te-ai gasi: treaz, beat, adormit, fresh, plictisit, vesel, sinucigas sau dornic de viata, treptele in combinatie cu usile acelea = sinucidere curata.

3.    Atmosfera din club. Mult fum, mult mult fum. Lume multa, foarte multa. Credeti ca dansul meu sexy a mai putut fi realizat avand in vedere situatia data? Binenteles ca nu, a fost inlocuit cu o serie de miscari spasmodice de curca zapacita si inghiontita din stanga si din dreapta de acea lume inecata in fum.

4.    Servirea...Eeee, servirea a fost acceptabila avand in vedere conditiile date. Le-am inteles pe chelnerite ca se pierdeau pe drum cu bautura comandata din cauza aglomeratiei. Pana la urma, masa pe care ne-au rezervat-o noua echivala cu o aventura in jungla amazoniana populata de maimute aburite, pline de hormoni si dornice de imperechere.

5.    Decor. Si ca tot veni vorba de masa. Probabil vreti sa stiti si ce parere am de cum s-au gandit dumnealor sa decoreze clubul. Pai nu pot spune decat atat: nu prea s-au gandit. Adunatura haotica de mese si scaune din lemn nu reprezinta ceva complex decat in mintea unui artist cu o viziune mult prea abstracta si dereglata, iar luminiozitatea sau mai bine zis lipsa de luminozitate nu te lasa sa vezi mai nimic din celelalte accesorii care intregeau tabloul.

6.    Toalete. Daca tot veni vorba de aranjare si decorare, trebuie sa mentionez si  toaletele. Sunt sigura ca oricine cu o vezica cat de cat normala, dupa cele 4, hai 5 beri (costa 10 lei una totusi) consumate ar fi dorit sa le viziteze la un moment dat.  Despre acestea nu pot spune dacat atat: daca nu s-ar fi prezentat la un nivel superior (partea de bar) si n-ar fi presupus astfel realizarea a 2 drumuri prin fata malacilor de paza care verifica fara subtilitate fiecare "pieton turmentat", ar fi putut fi chiar ok. De lux nu poate fi vorba, dar credeti-ma se poate si mai rau. Aici, existau cel putin servetele care te scuteau de interpretarea unui dans cu iz de Parkinson pentru uscarea membrelor superiore.

7.    Preturile. Dupa cum spuneam, o bere costa 10 lei. Deci, in limbajul cluburilor pare-se ca e acceptabil. Dar, nu si o sticla de vodka. Sa dai 180 lei pe o sticla de alcool nici macar din categoria premium, presupune, zic eu, o inconstienta incomasurabila in orice limbaj ai folosi, fie el articulat sau nearticulat, de club sau de taraba. Tocmai de aceea, daca mai aveti un dram de ratiune, nu faceti prostia sa cereti o sticla de vin. Nu de alta, dar vi se va spune ca nu pot da decat tarie, si daca veti accepta, va ve veti usura linistiti de 180 lei din portofel total nesatisfacuti.

8.    Muzica. Avand in vedere ca motivul principal pentru care am ales acest club a fost muzica, trebuia ca macar aceasta sa ma impresioneze. Eee, sa nu fim chiar atat de optimisti. Nu zic nu, in general a fost ok. Macar au bagat „Metallica – Nothing Else Matters”, preferata mea si am mai auzit si ceva Chubby Checker . In rest, ce vad ei prin muzica disco a anilor `90. Deci, daca prin N&D, Coco Jambo si Lambada intelegeti oldies, atunci veti fi incantati. Eu n-am prea fost. Am avut noroc totusi cu prietenul meu Chubby ca mi-a oferit ocazia sa ma zbantui nebuneste pe ritmuri de twist. As putea spune, in numele meu si al gastii mele de petrecareti cu care am fost, ca acest pionier al adevaratului spirit oldies a salvat seara. 

9.    Rezervarea. Daca doriti sa va duceti de exemplu vinerea sau sambata seara, va sfatuiesc sa sunati cu cel putin 3 zile inainte pentru a va asigura ca primiti o masa jos, chiar in club, si nu sus la bar, unde nu puteti face nimic altceva decat sa va amagiti cu berea aceea de 10 lei.

La final, ca sa dau si o nota acestui club, oscilez intre 6 si 7 din 10, adaugand ca sunt din fire o persoana foarte indulgenta si cu un simt al aventurii destul de dezvoltat.