Intai si-a verificat programul pentru urmatoarea saptamana. Fericit ca cineva amestecase zilele in asa fel incat miercuri nu avea nicio repetitie si niciun spectacol de jucat, si-a facut cateva cruci mari de ai fi zis ca a castigat premiul cel mare la vreun joc de noroc . Asa l-am gasit pe actorul Marius Manole, intr-o calatorie continua intre un rol si altul prin coridoarele labirintice ale teatrelor bucurestene si provinciale.
Lumea il cunoaste pentru ca a urcat beat pe scena la Sibiu precum si pentru nominalizarea de anul trecut de la UNITER unde a pierdut premiu in fata lui Victor Rebengiuc. Iata in continuare inca noua motive (intrebari) pentru care Marius Manole ar trebui tras la raspundere.
acasa.ro: Sa presupunem ca va adresati cuiva care nu a fost niciodata la teatru. Ce i-ati spune intr-o propozitie ca sa il convingeti sa vina la o piesa?
Marius Manole: La teatru ai posibilitatea sa traiesti experientele pe care nu ti le permiti in viata de zi cu zi, de fapt, teatrul iti da curajul sa-ti permiti dintr-o data sa treci peste limitele tale si iti confera certitudinea ca poti sa iti realizezi toate dorintele si toate visele. Este ca si cum ai avea mai multe vieti pentru ca ai posibilitatea sa te vezi traind tot ce se intampla pe scena. Uneori este ca si cum ai intra in casuta cu povesti. In plus, stii ca actorii joaca pentru tine un spectacol. Uneori, oamenii care vin la teatru ma intreaba: dar te-ai uitat la mine cand ai zis replica aceea? Nu-i asa ca te-ai uitat la mine?
acasa.ro: Cand lingeti podeaua in Inima de Caine, sunteti caine?
Marius Manole: Da, altfel mi-ar fi greata. Ma gandesc in primul rand ca trebuie sa conving toti spectatorii din sala ca sunt caine. De asemenea, trebuie sa fiu convingator si pentru partenerul meu din acea scena. El ma cunoaste dinainte, stie ca m-am machiat la cabine si este destul de dificil sa ma creada caine de aceea in momentul in care ling podeaua nu mai pot sa ma gandesc la nimic in afara de faptul ca sunt un caine.
acasa.ro: Ati jucat aproximativ 30 de roluri in ultimii 7 ani, cum reusiti sa va conservati ca individ sau sa va regasiti pe dvs. insiva printre atatea personaje?
Marius Manole: Da, este adevarat ca in momentul acesta muncesc foarte mult, iar viata mea se reduce numai la teatru. Din octombrie, insa, mi-am promis sa imi iau o pauza pentru ca sunt foarte obosit. Deocamdata imi raman noptile in care pot sa ma adun sau momentele in care ajung mai devreme la o repetitie si ma mai plimb ca sa ma gandesc si la problemele personale.
Totusi, cand sunt pe scena, in functie de cum joc, imi dau seama in ce moment al vietii mele ma aflu. Uneori, chiar daca nu imi dau seama ca sunt obosit, joc foarte prost si abia atunci realizez cat sunt de obosit. Rolurile mele sunt, pana la urma, un indicator foarte exact despre momentului in care ma aflu in viata personala. De exemplu, sunt spectacole in care joc foarte rece si atunci imi dau seama ca sunt suparat pe mine insumi.
acasa.ro: Jucati in 7 piese in Bucuresti in aceasta stagiune, care nu trebuie ratata?
Marius Manole: Nu prea pot sa dau sfaturi despre piesele mele. Ma simt bine si caine, dar imi place si povestea din Ce n'est pas une chanson d'amour si, de asemenea Puck din Visul unei nopti de vara ma caracterizeaza foarte mult.
acasa.ro: De ce sa faci teatru in secolul XXI?
Marius Manole: Eu fac teatru pentru ca am nevoie, astfel nu as stii ce sa fac cu viata mea. Singurul moment in care pot sa fug de tot si de toate este atunci cand imi interpretez rolurile.Teatru ma face sa ma simt total liber si imi da iluzia ca am puterea maxima pentru ca, pentru mine, teatrul este ca o calatorie in care pot sa am tot felul de experiente de cunoastere. De exemplu, pot sa fiu indragostit sau pot sa ma bucur indiferent daca sunt trist in viata personala. De aceea fac teatru.
Rolurile mele ma mentin tanar. Ma simt la 30 de ani ca si cum abia as fi terminat facultatea si de multe ori ma surprinde cand vine o factura la lumina sau plicul prin care sunt informat ca trebuie sa imi platesc ratele. Ma surpind ocupatiile acesta de oameni mari.
acasa.ro: Ce inseamna jocul/joaca in viata dvs?
Marius Manole: Este cel mai important lucru. Nu vreau sa pierd niciodata bucuria de a ma juca, de a fi curios, de a intreba sau de a observa. Pentru mine toate acestea la un loc sunt jocul, adica lucrul care ma tine viu si care ma ajuta sa inteleg ca viata nu este ceva serios sau ca nu trebuie tratata intotdeauna ca si cum ar fi ceva serios. La teatru noi asta facem: ne facem ca ne jucam, ne facem ca ne suparam, apoi ne facem ca ne impacam. Noi ne tot facem asa…Joaca din viata, in schimb, este mai limitata. Nu poti sa fii bufon toata viata.
acasa.ro: Sunteti un tanar al secolului XXI sau sunteti un actor?
Marius Manole: Nu cred ca am fost niciodata un tanar al secolului XXI. Stiu ca lumea crede ca sunt revolutionar, mai ales din cauza evenimentelor de anul trecut de la Sibiu. Adevarul este ca eu am o latura foarte conservatoare. M-am nascut cu un picior in groapa, adica in comunism si cu un picior in afara lui de aceea am trait o perioada ca un tanar indragostit de principii, de reguli si de legi. Mai tarziu am evoluat intr-un individ care uraste exact aceste repere.
Simt nevoia de libertate si, poate, libertatea aceasta apartine secolului XXI. In acelasi timp, ii admir pe cei din generatia trecuta pentru ca erau capabili sa isi asume foarte multe responsabilitati, dar ii admir si pe cei din generatia mea care vor sa sparga barierele si sa fie ei insisi.
acasa.ro: Va jucati rolurile dupa ce le cunosteti bine din punctul de vedere ale tehnicilor teatrale sau va ghidati dupa feeling?
Marius Manole: Nu pot sa lucrez tehnic, nici nu cred ca stiu cum sa lucrez tehnic. Eu am nevoie de o anumita stare, trebuie sa simt rolul. Un mare actor spunea ca in momentul in care esti emotionat, doar atunci emotionezi. Daca eu nu simt rolul cum trebuie, cred ca nicio tehnica teatrala nu ma va ajuta sa ii emotionez sau sa ii bucur pe cei care se uita la mine din sala.
acasa.ro: Cum reuseste un singur om sa schimbe lumea (orice fel de lume, poate lumea teatrului in cazul acesta).
Marius Manole: Niciodata nu stii daca schimbarea pe care tu vrei sa o faci in lume este cea mai buna, dar daca aduci aportul tau mic poti influenta in diferite feluri un oarecare numar de oameni. Noi asta incercam sa facem in teatru, pentru acest lucru pledam in fiecare piesa. Si ma bucur cand, dupa unele spectacole, vin oamenii si ne spun ca dupa ce au vazut piesa noastra au inteles de ce nu au fost un parinte bun sau au inteles de ce sunt nefericiti . De asemenea, sunt oameni care, dupa piese, simt nevoia sa vina sa ne ia de mana.
Schimb lumea teatrului sustinand tinerii care vin cu idei si concepte noi. Mi-e teama ca reperele se pierd si ca teatrul devine o marfa de consum pentru ca publicul nostru face cu greu diferenta intre o capodopera si un spectacol slab.
Interviu realizat de Violeta Neamtu
