Se apropie ziua cuiva drag si ai inceput sa te uiti dupa cadouri si buchete de flori pentru zi de nastere. Cu ocazia asta, poate n-ar strica sa stii un pic din istoricul sarbatoririi zilei de nastere, ca sa poti impartasi asta si cu prietenul sau ruda pe care o sarbatoresti.
Poti sa afli, de exemplu, ca una dintre cele mai faimoase inscriptii din Roma Antica – descoperita intr-un fort din nordul Britaniei, numit Vindolanda – este o invitatie la o zi de nastere pe care o femeie, Claudia Severa, i-o adresase prietenei ei Sulpicia Lepidina în jurul anului 100 era noastra. Invitatia era scrisa pe o tablita de lemn si preciza si ziua la care urma sa aiba loc aniversarea: 11 septembrie, fiind insotita de gandurile bune ale sarbatoritei. Aceasta scrisoare arata importanta pe care romanii o acordau zilelor de nastere. Daca la inceput doar zeii erau sarbatoriti in anumite zile, romanii au fost primii care au inceput sa organizeze zile de nastere pentru oamenii de rand.
Totul a fost posibil gratie calendarului roman. In jurul anului 304 înaintea erei noastre a aparut un calendar public care impartea saptamana in opt zile, notate de la A la H. Una dintre ele era considerata zi de odihna, cand fermierii mergeau la piata si nu munceau. Existau 48 de festivaluri, iar o luna era structurata in jurul unei "calende" (prima zi a lunii), "ide" (ziua de 13 sau de 15 ale lunii) si "none" (cu noua zile inainte de ide, adica pe 5 sau pe 7 ale lunii). Dupa acest prim calendar roman, anul avea 355 de zile, iar calendarul trebuia ajustat printr-o metoda numita intercalare – pe modelul minutelor in plus de jos adaugate in timpul meciurilor de fotbal. Pe la mijlocul Republicii, ziua de 21 aprilie a fost declarata ziua de nastere a Romei si era sarbatorita in paralel cu Parilia, un festival dedicat bunastarii animalelor. In anul 121 era noastra, Parilia a fost renumita "Natalis Urbis", mai exact ziua de nastere a orasului.
Romanilor le placea, la fel ca multor alte civilizatii, sa sarbatoreasca inceputul lucrurilor, avand conceptul de "dies natalis" – "zile de nastere". Templele, orasele si oamenii erau adesea rememorati dupa zilele lor de nastere, intr-o societate in care era considerata o mare realizare ca un nou-nascut sa depaseasca varsta de un an. Insa ziua de nastere la romani era mai apropiata de o sarbatoare religioasa decat in zilele noastre – fiecare om avea cate un "genius" (un spirit tutelar) caruia ii daruiau ofrande cu ocazia zilelor lor de nastere. Divinitatea respectiva il proteja pe individ pe tot parcursul anului, asa ca protectia trebuia rasplatita an de an. Petrecerile cu ocazia zilelor de nastere erau un amestec de religie cu prietenie – se faceau ofrande, se ardea tamaie, se gatea si se manca tort si se purtau robe albe, persoana sarbatorita fiind mult mai generoasa decat invitatii sai.
Aceste sarbatoriri – fie ca era vorba de ziua de nastere a unor rude, prieteni sau patricieni – aveau loc intr-un spatiu vital, unde se intersectau relatiile sociale cu practicile religioase, care nu puteau fi separate una de cealalta. Roma era o societate agricola care sarbatorea viata prin festivaluri, iar zilele de nastere aveau acelasi rol.
Sursa foto: pexels.com
Advertorial
