Miercuri, 18 noiembrie, in cadrul Festivalului Viata e Frumoasa , care se desfasoara la Teatrul National de Opereta , are loc spectacolul Bolero . Acest spectacol de dans, semnat de Mario Radacovsky, oglindeste importanta relatiilor, de care toti avem nevoie in vietile noastre. La fel ca toate lucrurile din jurul nostru, legaturile interumane sunt supuse transformarilor, metamorfozandu-se constant.
Avem de-a face, in fiecare zi, cu versatilitatea si ambiguitatea situatiilor in care ne aflam si din care ajungem sa ii cunoastem pe ceilalti, sa invatam sa-i iubim si sa-i respectam asa cum sunt. Vocabularul miscarilor coregrafului este specific si bogat in elemente, exprimand simtul umorului autorului. Miscarea este plastica, jucausa si dinamica.
Spectacolul este compus din patru episoade distincte:
Intalnire cu o lebada
Pentru acest spectacol, coregraful a fost inspirat de celebrul balet " Lacul Lebedelor " al lui Piotr Ilici Ceaikovski , de momentul in care Printul intalneste lebada si este fermecat de frumusetea ei. Clasica poveste este transformata intr-una contemporana: un barbat intalneste o femeie, inima lui este atinsa de frumusetea, de mirosul si de corpul ei.
Cand a muri inseamna a trai
Acest spectacol este o scurta poveste inspirata din muzica autorului estonian contemporan Arvo Part. Piesa lui, "Fratres", penduleaza intre real si ireal, intre existenta comuna si cea de basm. Imaginea iubirii este infatisata ca o expresie subiectiva a creatorului. Dragostea in forma ei cea mai pura, pentru care am renunta la orice, dragostea pentru care ne-am da viata exprimata prin miscare intr-un duet de dans provocator.
Bolero
Spectacolul "Bolero" al lui Ravel a constituit o sursa de inspiratie pentru multi coregrafi, in principal datorita fortei dramatice si energiei sale captivante. In crearea acestei coregrafii, Mario Radacovsky a folosit un concept foarte simplu – jocul de sah. Alb si negru, un barbat si o femeie, un castigator si un invins sunt principalele contraste pe care coregraful le foloseste pentru a transpune jocul pe scena, aducandu-l mai aproape de spectatori si sperand ca, in final, spectatorul si dansul vor castiga.
Susto
Laitmotivul acestui scurt spectacol este timpul. Timpul care curge permanent si care nu poate fi oprit; timpul ca un lucru pretios si valoros. Coregrafia poate fi privita, din acest punct de vedere, ca o confesiune specifica dansatorului. Perceptia lor despre timp este idiomatica, datorita perioadei scurte de timp in care acestia isi pot dezvolta cariera.
De aceea, ei au permanent in constiinta timpul care se scurge, ceasul care ticaie. Tema este, insa, una familiara pentru toata lumea, pentru ca timpul se scurge pentru fiecare dintre noi. In acest caz, muzica frenetica a lui Beethoven aleasa de autori ne aminteste si atesta cu ironie acest lucru.
Spectacolul are loc miercuri, 18 noiembrie, de la ora 19, la Sala Mare a Teatrului National de Opereta.
Avem de-a face, in fiecare zi, cu versatilitatea si ambiguitatea situatiilor in care ne aflam si din care ajungem sa ii cunoastem pe ceilalti, sa invatam sa-i iubim si sa-i respectam asa cum sunt. Vocabularul miscarilor coregrafului este specific si bogat in elemente, exprimand simtul umorului autorului. Miscarea este plastica, jucausa si dinamica.
Spectacolul este compus din patru episoade distincte:
Intalnire cu o lebada
Pentru acest spectacol, coregraful a fost inspirat de celebrul balet " Lacul Lebedelor " al lui Piotr Ilici Ceaikovski , de momentul in care Printul intalneste lebada si este fermecat de frumusetea ei. Clasica poveste este transformata intr-una contemporana: un barbat intalneste o femeie, inima lui este atinsa de frumusetea, de mirosul si de corpul ei.
Cand a muri inseamna a trai
Acest spectacol este o scurta poveste inspirata din muzica autorului estonian contemporan Arvo Part. Piesa lui, "Fratres", penduleaza intre real si ireal, intre existenta comuna si cea de basm. Imaginea iubirii este infatisata ca o expresie subiectiva a creatorului. Dragostea in forma ei cea mai pura, pentru care am renunta la orice, dragostea pentru care ne-am da viata exprimata prin miscare intr-un duet de dans provocator.Bolero
Spectacolul "Bolero" al lui Ravel a constituit o sursa de inspiratie pentru multi coregrafi, in principal datorita fortei dramatice si energiei sale captivante. In crearea acestei coregrafii, Mario Radacovsky a folosit un concept foarte simplu – jocul de sah. Alb si negru, un barbat si o femeie, un castigator si un invins sunt principalele contraste pe care coregraful le foloseste pentru a transpune jocul pe scena, aducandu-l mai aproape de spectatori si sperand ca, in final, spectatorul si dansul vor castiga.Susto
Laitmotivul acestui scurt spectacol este timpul. Timpul care curge permanent si care nu poate fi oprit; timpul ca un lucru pretios si valoros. Coregrafia poate fi privita, din acest punct de vedere, ca o confesiune specifica dansatorului. Perceptia lor despre timp este idiomatica, datorita perioadei scurte de timp in care acestia isi pot dezvolta cariera.
De aceea, ei au permanent in constiinta timpul care se scurge, ceasul care ticaie. Tema este, insa, una familiara pentru toata lumea, pentru ca timpul se scurge pentru fiecare dintre noi. In acest caz, muzica frenetica a lui Beethoven aleasa de autori ne aminteste si atesta cu ironie acest lucru.
Spectacolul are loc miercuri, 18 noiembrie, de la ora 19, la Sala Mare a Teatrului National de Opereta.
