Que Pasa este un barulet cu terasa aflat in plin centrul Capitalei. De la Universitate o apuci pe str. Batistei, treci de Ambasada SUA si la un moment dat se face la stanga o strada numita David Praporgescu. Dupa 2 minute de mers pe jos te intalnesti cu placuta de lemn (plasata chiar in strada, la vedere), care te anunta ca ai ajuns la Que Pasa.
In ciuda numelui cu rezonante hispanice, nu am intalnit nimic care sa-mi aduca aminte de asa ceva (muzica, mobilier, clienti). Banuiesc ca numele a fost ales pentru ca suna bine si atat.
In ziua in care am ajuns in Que Pasa conditiile meteo (soare, cald) te indemnau sa stai afara, asa ca am optat sa raman pe terasa. La terasa din Que Pasa diversitatea este cuvantul de ordine. Mesele si scaunele sunt de 2 feluri: inalte si joase. Clientela nu este una omogena, in Que Pasa venind atat pustani de liceu, cat si oameni trecuti de ceva vreme de a 2-a tinerete. Singurul lucru care ii leaga este muzica. Calatoria muzicala incepe undeva prin anii ’60 si se termina prin anii ‘90, punandu-se accentul pe rock.
Plexiglas ieftin pe post de acoperis
Si pentru ca tot am pomenit de diversitate, design-ul terasei este un amestec cel putin bizar. Mobilierul este din lemn, umbrelutele sunt verzi (branduite cu sigla unei marci de bere), iar gardul alb de piatra, interupt de gratii de fier pe care sunt asezate ghivece cu flori viu colorate, te trimite cu gandul la o gradina imbietoare. Asta pana cand iti ridici ochi si dai de acoperisul de plexiglas transparent si ieftin, care nu face altceva decat sa atraga si mai mult caldura soarelui taman cand ai crezut ca ai reusit sa scapi de arsita.
Iata-ne ajunsi si la meniu. Este bine de stiut ca in Que Pasa trebuie sa mergi cu burta plina. Lipsa mancarii este compensata, insa, cu multe lichide grupate in mai multe categorii: cocteiluri (alcoolice/non-alcoolice), shot-uri, bauturi racoritoare, ceai, cafea, bere, tarii, vin.
Cocteilurile au preturile cuprinse intre 11 (cele fara alcool) si 15 lei (cele cu alcool). Daca vrei sa te racoresti cu o bere rece ai de unde alege. Preturile sunt pentru toate buzunarele (5,5 lei-Ursus-ul la 0,5 l , in vreme ce Leffe-ul la 0,330 ml costa 11 lei). Sucurile, cu sau fara acid, le gasesti la 6 lei sticla de 0,250 ml. Daca ai chef de o limonada trebuie sa scoti din buzunar 8 lei (din pacate cam mic paharul: 0,330 ml)
Consumul excesiv de zahar dauneaza grav sanatatii
Dupa lungi deliberari cu amicii mei, am comandat 2 limonade, un cappuccino si un cocktail Mai Tai. Recunosc ca Mai Tai-ul l-am luat absolut la intamplare, bazandu-ma pe denumirea sa interesanta.
Chelnerita a fost rapida si ne-a adus bauturile in maximum 10 minute. Cocktailul arata extrem de bine: brumat, colorat in rosu si galben, insa al naibii de dulce (contine sirop de ananas si portocale plus un strop de rom). Daca ai o problema cu bauturile dulci, te sfatuiesc sa stai departe de Mai Tai.
Distractia cea mare a fost cu limonadele. Se pare ca la Que Pasa nu exista o reteta standard de limonada. Spun asta pentru ca o limonada avea zahar, iar cealalata nu. Banuiesc ca domnisoara chelnerita s-a gandit la sanatatea amicului din dreapta mea (ceva mai bucalat, ce-i drept), caruia i-a pus in fata limonada light. In mod normal ar fi trebuit sa ne intrebe la preluarea comenzii daca dorim limonada cu zahar/miere/indulcitor sau fara.
Inainte de a pune punct incursiunii in Que Pasa, am explorat putin si locul unde pana si regele merge singur. Pentru a ajunge la toaleta trebuie sa fii bun la orientare si sa ai picioare tepene pentru a fi sigur ca nu te pravalesti de pe scarile abrupte. Toaleta este aproape fara cusur. Nu este foarte mare, insa este curata si proaspat renovata. “Aproape” inseamna ca exista si o mica problema: nu functioneaza butonul pe care-l apesi pentru a trage apa.
Puncte tari:
In ciuda numelui cu rezonante hispanice, nu am intalnit nimic care sa-mi aduca aminte de asa ceva (muzica, mobilier, clienti). Banuiesc ca numele a fost ales pentru ca suna bine si atat.
In ziua in care am ajuns in Que Pasa conditiile meteo (soare, cald) te indemnau sa stai afara, asa ca am optat sa raman pe terasa. La terasa din Que Pasa diversitatea este cuvantul de ordine. Mesele si scaunele sunt de 2 feluri: inalte si joase. Clientela nu este una omogena, in Que Pasa venind atat pustani de liceu, cat si oameni trecuti de ceva vreme de a 2-a tinerete. Singurul lucru care ii leaga este muzica. Calatoria muzicala incepe undeva prin anii ’60 si se termina prin anii ‘90, punandu-se accentul pe rock.
Plexiglas ieftin pe post de acoperis
Si pentru ca tot am pomenit de diversitate, design-ul terasei este un amestec cel putin bizar. Mobilierul este din lemn, umbrelutele sunt verzi (branduite cu sigla unei marci de bere), iar gardul alb de piatra, interupt de gratii de fier pe care sunt asezate ghivece cu flori viu colorate, te trimite cu gandul la o gradina imbietoare. Asta pana cand iti ridici ochi si dai de acoperisul de plexiglas transparent si ieftin, care nu face altceva decat sa atraga si mai mult caldura soarelui taman cand ai crezut ca ai reusit sa scapi de arsita.
Iata-ne ajunsi si la meniu. Este bine de stiut ca in Que Pasa trebuie sa mergi cu burta plina. Lipsa mancarii este compensata, insa, cu multe lichide grupate in mai multe categorii: cocteiluri (alcoolice/non-alcoolice), shot-uri, bauturi racoritoare, ceai, cafea, bere, tarii, vin.
Cocteilurile au preturile cuprinse intre 11 (cele fara alcool) si 15 lei (cele cu alcool). Daca vrei sa te racoresti cu o bere rece ai de unde alege. Preturile sunt pentru toate buzunarele (5,5 lei-Ursus-ul la 0,5 l , in vreme ce Leffe-ul la 0,330 ml costa 11 lei). Sucurile, cu sau fara acid, le gasesti la 6 lei sticla de 0,250 ml. Daca ai chef de o limonada trebuie sa scoti din buzunar 8 lei (din pacate cam mic paharul: 0,330 ml)
Consumul excesiv de zahar dauneaza grav sanatatii
Dupa lungi deliberari cu amicii mei, am comandat 2 limonade, un cappuccino si un cocktail Mai Tai. Recunosc ca Mai Tai-ul l-am luat absolut la intamplare, bazandu-ma pe denumirea sa interesanta.
Chelnerita a fost rapida si ne-a adus bauturile in maximum 10 minute. Cocktailul arata extrem de bine: brumat, colorat in rosu si galben, insa al naibii de dulce (contine sirop de ananas si portocale plus un strop de rom). Daca ai o problema cu bauturile dulci, te sfatuiesc sa stai departe de Mai Tai.
Distractia cea mare a fost cu limonadele. Se pare ca la Que Pasa nu exista o reteta standard de limonada. Spun asta pentru ca o limonada avea zahar, iar cealalata nu. Banuiesc ca domnisoara chelnerita s-a gandit la sanatatea amicului din dreapta mea (ceva mai bucalat, ce-i drept), caruia i-a pus in fata limonada light. In mod normal ar fi trebuit sa ne intrebe la preluarea comenzii daca dorim limonada cu zahar/miere/indulcitor sau fara.
Inainte de a pune punct incursiunii in Que Pasa, am explorat putin si locul unde pana si regele merge singur. Pentru a ajunge la toaleta trebuie sa fii bun la orientare si sa ai picioare tepene pentru a fi sigur ca nu te pravalesti de pe scarile abrupte. Toaleta este aproape fara cusur. Nu este foarte mare, insa este curata si proaspat renovata. “Aproape” inseamna ca exista si o mica problema: nu functioneaza butonul pe care-l apesi pentru a trage apa.
Puncte tari:
-atmosfera placuta
-pozitionare centrala
-preturi medii
Puncte slabe:
Puncte slabe:
-estetica terasei
- toaleta
-lipsa mancarii/gustarilor din meniu
Adresa Que Pasa: Strada General Praporgescu David 13, sector 2, Bucuresti. Rezervari : 021 315 85 02, 0722 755 580.
Adresa Que Pasa: Strada General Praporgescu David 13, sector 2, Bucuresti. Rezervari : 021 315 85 02, 0722 755 580.
