De prin lume adunate

#teatrul masca #olga delia mateescu #actrita #teatru #spectacol #interviu

Olga Delia Mateescu: "Ai vazut cate babe bune si multe suntem in teatru?!”

olga delia mateescu a jucat in sute de roluri, dar inca “nu a cuprins tot ce isi dorea”. Are incredere insa in pasul sau artistic de pe scena, isi iubeste copiii mai mult decat orice pe lumea asta si este in continua uimire ca poate sa scrie atat de bine.

acasa.ro: “Dupa ani de zile, doi actori care au gasit in teatru cam tot ce se putea, isi ofera sansa de a se intalni pe scena doar pentru minunea bucuriei de se putea juca”. Acesta este declaratia domnului Mihai Malaimare despre reintalnirea dumneavoastra. Ce a mai ramas din ce nu s-a putut?

Olga Delia Mateescu: Au ramas multe lucruri. Si eu si Mihai Malaimare am mai avea de jucat inca 250 de ani. Atat este de bogata oferta in acest moment. Rolul din “Acul cumetrei Gurton” mi l-am dorit pentru ca este un rol de comedie. Aceasta piesa este directa si cinstita. In general nu am fost distribuita in comedii, cu toate ca in tinerete am jucat comedie. Pentru rolul “Inocenta” din piesa “Gimnastica sentimentala” a lui Vasile Voiculescu am primit un premiu al Teatrului National. Publicul ma stie insa in roluri foarte dure, de un tragism deosebit, grave si autoritare.

acasa.ro: V-ati dorit sa jucati in comedie?

Olga Delia Mateescu: Da.“Acul cumerei Gurton” este o comedie renascentista si acest lucru ma interesa foarte mult. Sunt multe zone ale teatrului care nu sunt sondate in acest moment, zonele acestea absolut omenesti. Spectacolul exploreaza placerea de a exista, acea placere pe care o intalnesti si la 5 si la 90 de ani. Este placerea de a te bucura de o gluma, de o vorba de duh, de un balon spart sau de o bataie cu perne (daca mergeti la piesa acul cumetrei gurton veti intelege).

acasa.ro: Asadar este o piesa simpla despre lucruri marunte care ne infrumuseteaza viata?

Olga Delia Mateescu: Lucrurile acestea marunte incep sa fie uitate. Viata noastra este acaparata de goana dupa ascensiune profesionala si sociala. Uitam in acest iures de a fi noi insine, de a avea o identitate, de a ne bucura de ceea ce ne ofera viata. Pentru mine a fost o uimire cand am nascut primul copil. Uitasem sa ma mai bucur de lucrurile marunte. De exemplu de un tufis, care putea in acel moment sa acopere un lup, pe Scufita Rosie sau un palat. Puterea imaginatiei si puterea de a te bucura de lucrurile simple este o placere ce poate fi regasita la orice varsta. Este extraordinar insa sa redescoperi copilaria cu ochii maturitatii.

acasa.ro: Va regasiti in piesa “Acul cumetrei Gurton”?

Olga Delia Mateescu: Din moment ce joc in ea, ar fi culmea sa spun ca nu ma regasesc. Sper ca si piesa se regaseste in ceea ce fac eu. Acest spectacol este versiunea unui text viabil si care are o intriga simpla: pierderea unui ac. In zilele noastre am putea spune ca acest lucru este lipsit de importanta. Daca am inlocui insa acul cu un laptop am intelege de unde porneste “scandalul” si “trauma”.

acasa.ro: Care a fost reactia publicului la aceasta piesa?

Olga Delia Mateescu: Pana acum publicul este mai copil decat noi. Sunt oameni care au venit la aproape toate reprezentatiile acestei piese. Am prieteni care au gustat in primul rand traducerea si apoi intreg spectacolul.

acasa.ro: In actorie ce credeti ca este mai important: talentul sau munca de zi cu zi?

Olga Delia Mateescu: Nu pot sa dau retete. Daca nu ai har, nu te apuci sa muncesti. Cel care te indeamna sa muncesti este tot talentul. Daca iti place sa fii gunoier si faci acest lucru cu daruire, atunci inseamna ca asta este pasiunea ta si vei face tot ce poti in profesia sau calea aceasta, asa cum iti place. Nu compar meseria de gunoier cu cea de actor. Desi in ultima vreme teatrul modern scoate la iveala chiar gunoiul din om. Acest lucru a inceput insa sa enerveze si sa indeparteze publicul de salile de teatru.

acasa.ro: Care a fost rolul care v-a marcat in carierea?

Olga Delia Mateescu: Pe mine nu m-a marcat nici un rol. Mie mi-au placut rolurile pe care le-am jucat. Pe unele le-am iubit, iar pe alte le-am urat chiar. Dintre rolurile care mi-au placut a fost “Domnisoara Nastasia”, “Fata din Andros”, “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, “Medeea”, “Vanatoarea de vrajitoare” sau “Dragoste intr-o hala de peste”. Mi-au placut foarte multe spectacole si diverse abordari. Imi pare rau ca nu mi le mai pot aminti pe toate.

acasa.ro: Acum foarte multi ani ati jucat alaturi de Mihai Malaimare in Fata din Andros. Acum jucati in Acul cumetrei Gurton. Cum a fost aceasta reintalnire?

Olga Delia Mateescu: Nu puteam sa nu ne reintalnim, cu toate ca drumurile noastre s-au despartit la un moment dat. Am fost sefi de promotie si am fost repartizati dupa terminarea institutului la Teatrul National. Dupa un timp Mihai a plecat si si-a asumat aceasta idee directoare de teatru de gest, pe care a condus-o prin infiintarea unui teatru. Si-a asumat prezenta in viata culturala prin conceptia lui despre teatru. Intre timp, iata ca omul sfinteste locul. Suntem intr-o sala superba, intr-un teatru nou, un teatru de cartier care trebuie vizionat.

Aici am vazut spectacole de o factura deosebita si foarte interesante. Este singurul teatru romanesc care iese in strada si care are mare succes in strainatate. As putea spune ca are mai mult succes acolo decat in propria tara, unde prejudecatile sunt foarte dure si taxeaza nemilos. Reintalnirea cu Mihai si apoi seara premierei au fost ca o sarbatoare si ca o celebrare a 35 de ani de prietenie. Noi nu am mai jucat de mult unul cu altul, insa ne-am inteles fantastic si nu a fost nevoie sa ne explicam nimic. E o anume gandire si un anumit limbaj teatral care ne identifica si care ne personalizeaza nu numai ca Olga si Mihai, dar si ca generatie.

acasa.ro: Sunteti profesoara la Institutul de Teatru. Cum sunt studentii dumneavoastra. Care au fost cele mai emotionante momente pe care le-ati trait cu ei?

Olga Delia Mateescu: Institutul este un loc ciudat, frumos si magic. Acolo poti sa verifici daca esti un om uscat, daca fosnesc prejudecatile in jurul tau sau nu. Este locul in care poti sa dai si sa primesti. Acest schimb cu studentii este interesant. Eu ma imbogatesc din punct de vedere omenesc in lucrul cu ei. Ii socotesc niste viitori colegi. Asa ma port cu ei. Asa ma uit la ei. Am avut sansa sa joc cu actori care mi-au fost studenti. Acum sunt insa putin mai selectiva. Daca joc cu ei trebuie sa fie buni si nu le mai iert ca la inceput atat de multe lucruri. Pedagogic insa un individ are o curba personala de dezvoltare a calitatilor. Fiecare om are traietoria lui, iar in teatru se merge pe individualitate. Raman uimita pe zi ce trece de felul cum lucrez cu ei si de daruirea lor.

acasa.ro: Cum va vedeati la inceput de drum in actorie si cum sunteti acum in raport cu visele de atunci?

Olga Delia Mateescu: In trecut avem fel de fel de momente. Eu am pornit cu foarte mare incredere si am ramas cu aceeasi invcredere in pasul meu pe scena. N-am putut insa sa cuprind tot ce as fi vrut sa joc. Poate am fost prea lacoma. Inca mi-au ramas foarte multe roluri pe care le doresc. In acest moment sunt insa mai selectiva. Nu mai accept orice experiment ca pe o opera finita. Sunt doar trepte spre “ceva”.

Fac o ierarhie proprie la care ma raportez ca persoana. Sunt insa roluri superbe pe care le-am pierdut. Mi-am dorit de exemplu “Femeia Marii” sau “Din jale se intrupeaza Electra”. Aceste roluri insa mi-au ramas mici, eu am crescut si nu le mai pot juca. Sunt insa roluri pentru orice tipologii si pentru toate varstele. In teatru nu se pot juca numai piese cu tineri sau numai cu batrani. Imi spunea deunazi o colega de a mea: “Olga, tu ai vazut cate babe bune si multe suntem in teatru?!”

acasa.ro: Care a fost cea mai importanta lectie din viata dumneavoastra?

Olga Delia Mateescu: Copiii au fost cea mai importanta lectie. Cu ei am descoperit si redescoperit lumea, pe mine si pe ei. Nu pot sa pun ceva deasupra. Am mai avut insa si surpriza ca poti scrie si ca nu ma pot opri din asta. A fost un har de la Dumnezeu. Este o uimire pentru mine de fiecare data cand mai scriu o carte. Am trimis o piesa si la Uniter si m-au numit “Dramaturg”.

acasa.ro: Va place sa scrieti?

Olga Delia Mateescu: Da, imi place. Si imi place ca nu depind de nimeni. Dependenta ma enerveza mai mult decat orice. In orice meserie individul este dependent de ceva anume. In actorie dependenta este mult mai mare si exista aceasta nedreptate pe care o traim in momentul acesta. Actul teatral este un primat al regizorului si actorul nu are un cuvant de spus. In teatru nu am vazut niciodata pus in scena un proiect al vreunui actor, oricat de mare ar fi el. Si avem actori foarte mari.

acasa.ro: Ati realizat tot ce v-ati propus?

Olga Delia Mateescu: Da. Copiii si cartile sunt cele mai mari realizari ale mele. Teatrul este subinteles. Mama mea a fost actrita si eu am crescut practic in teatru. Nu pot concepe viata fara teatru. Este un mod de trai.

acasa.ro: Ce va enerveaza cel mai tare la Bucuresti?

Olga Delia Mateescu: Bucurestiul este un oras paradoxal. Nimeni nu il iubeste, dar toata lumea vrea sa vina aici. Am ramas cu gura cascata cand am auzit cat de frumos vorbeau sibienii de Bucuresti. Noi nu stim ce comori avem in el. Este un oras bogat. Cand a fost summitul m-am plimbat pe jos prin oras, prin centrul lui. Am redescoperit farmecul sau, strazile cu casele vechi si parfumul de mic Paris.

acasa.ro: Ce piese de teatru va atrag?

Olga Delia Mateescu: Ma atrag piesele care au un punct de vedere surprinzator, despre care aud ca au provocat uimire, dar nu uimirea aceea speculativa de imagine, de soc. Daca aud ca un spectacol este socant, pentru mine nu este o buna reclama. Nu inseamna ca ma va atrage neaparat acel spectacol. Imi plac piesele care sunt precum cartile pe care le poti citi din doi in doi ani si ai impresia ca ai mai descoperit ceva. Din ce se joaca acum imi place “Inima de caine” (Teatrul National) si “Lear” (Teatrul Bulandra).

acasa.ro: Care este visul dumneavoastra?

Olga Delia Mateescu: Un vis personal ar fi fost sa pot sa merg in cosmos, pe Luna si sa pot privi Pamantul de acolo. As fi dat teatrul pe meseria de cosmonaut.

Interviu realizat de Mihaela Rotaru

  •   2009-02-25
  •  
  •   comentarii

Articol scris de

Mihaela Rotaru

Vezi toate articolele

Articole din noutati

Sfatul expertului


Citeste pe divahair.ro

Cauta-ti perechea

Sfatul expertului

Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii