De prin lume adunate

#unde iesim #restaurant #mici #mititei

Micii - simbolul culinar al Romaniei

Cu o istorie controversata si  o origine pe care si-o disputa grecii, turcii, sarbii si romanii, micii raman in continuare unul dintre cele mai de pret simboluri culinare ale Romaniei, un preparat culinar potrivit pentru iesirile la iarba verde la gratar. Simpli, cu mustar, cartofi prajiti sau paine, micii sunt adevarate delicii culinare , care nu lipsesc de pe masa mana romanului atunci cand acesta simte nevoia sa petreaca.

 

Cum au aparut micii

 

A fost odata ca niciodata un restaurant in centrul vechi al Bucurestiului de altadata. La Iordachi sau La o idee era restaurantul lui Iordache Ionescu unde din meniu nu lipseau carnatii la gratar. Legenda spune ca intr-o seara cu multi musterii, restaurantul a ramas fara materia prima pentru carnati si anume fara mate. Patronul restaurantului a fost astfel obligat sa puna carnea direct pe gratar. Pentru consistenta, Iordachi a adaugat amestecului de carne cateva condimente si bicarbonat si i-a facut mai scurti decat carnatii obisnuiti.

Succesul mititeilor a fost enorm si au devenit din aceea seara specialitatea casei si unul dintre simbolurile culinare ale Romaniei. Asadar, pe strada Covaci , caci acolo se afla restaurantul, s-a nascut cea mai cunoscuta specialitate culinara romaneasca. Acest preparat inedit pentru acele vremuri a primit numele de "mic" de la umoristul Nicolae T. Orasanu, care frecventa restaurantul lui Iordachi. Lui trebuie sa ii multumim pentru introducerea in vocabular si a altor cuvinte. Umoristul obisnuia sa denumeasca intr-un mod amuzat preparatele de la restaurant. Astfel, micii devin inventia casei, painea era denumita abondenta, gheata a devenit crema de Siberia, scobitoarea este baioneta, tacamul un regulament, tuica o idee, carnatii devin patricieni, ardeiul rosu o torpila, apa o naturala, iar vinul amestecat cu sifon devine sprit.

 

Mititeii de altadata

 

In Bucurestiul de altadata existau numeroase restaurante si carciumi unde mititelul era specialitatea casei. Celebrul mic ajunsese motiv de competitie intre restaurante, care isi ademeneau musteriii cu cei mai buni mici, preparati dupa retete originale. La Bufet, actualul Casa Doina, la Caru' cu bere, la Terasa Otetelesanu, Hanul lui Manuc , Hanul cu Tei, Hanul Kretulescu, la Restaurantul Gambrinus, la Gradina lui Iovan sau la Gradina Tei se serveau mici cu bere.

Chiar si cele mai fandosite domnite veneau la Gradina lui Iovan pentru o portie din cei mai buni mici din Bucuresti. Insotiti de o halba cu bere rece, micii erau adevarate delicii culinare si  momente de rasfat pentru orice mesean. Se pare insa ca cei mai buni mici din Bucuresti erau cei preparati la Caru' cu bere, dupa o reteta veche.

Dintr-o scrisoare de la 1920, scrisa de maestrul gastronom de la Caru' cu Bere, aflam secretul celor mai laudati mici ai Bucurestiului interbelic.

"Mititeii sunt un produs culinar din carne de vita, in stare finita de sapte pana la opt centimetri si la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare intre mese la o halba de bere, ori ca entree, ori ca fel de mancare de sine statatoru. Cum le spune si numele, sunt niste rulouri mici, fiind si numiti astfel: mici, in Regat, din carne cu mirodenii, avand menirea sa incante gustul mesenilor. Se servesc numai proaspat prajiti pe gratar de jar, fie cu tacam, ori la scobitoare sub forma de gustare.

Se ia carnita de vaca de la gat, fara a se indeparta grasimea si se da de doua ori prin masina, pentru a se marunti cat mai bine si cat mai uniform. Daca va fi carnea prea slaba, se va adauga ceva seu de vaca sau, din lipsa acestuia, chiar de oaie, ca la 100 pana la 150 de grame pe fiecare kilogram cantarit de carne.

Nu se va lua in nici un caz slaninuta, costita sau carne de porc, care nu fac decat sa strice gustul si sa ia din minunata savoare a mititeilor. Se fierbe o zeama din oase de vaca cu maduva, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne. Se pregatesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii si condimente dupa cum urmeaza: 8 grame de piper proaspat pisat marunt, 12 grame de cimbru uscat cat mai proaspat pisat marunt, 4 grame de enibahar pisat marunt, 2 grame de coriandru pisat marunt, 2 grame de chimion turcesc pisat marunt, 1 gram de anis stelat pisat marunt, 8 grame de bicarbonat de sodiu, 1 lingurite de zeama de lamaie, 1 lingura de untdelemn, 1 capatana buna de usturoi aromat si nu din cel iute.

La cantitati mai mari de cinci kilograme, se va adauga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, cate o masura mai mult din mirodeniile pomenite. Se framanta carnea intr-un vas pe masura timp de un ceas, adaugand la inceput bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lamaie.

Jumatate din zeama de oase si toate celelalte condimente, afara de usturoi, se adauga treptat, uniform si putin cate putin. Amestecul se acopera si se da la ghetar o zi si o noapte, dupa care se scoate, se lasa cateva ceasuri la dezmortit si se mai framanta o data pret de o jumatate de ceas cu restul de zeama de oase dezmortita. Se face un mujdei de usturoi cu apa calduta dintr-o capatana pentru fiecare kilogram de carne, care se lasa la tras o jumatate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi intr-un tifon, se adauga sucul de mujdei si se mai framanta odata amestecul pret de un sfert de ceas.

Se da din nou la ghetar pana a doua zi. Pret de trei ceasuri inainte de a fi prajiti si serviti mititeii, se scoate amestecul de la ghetar, pentru a se incalzi si inmuia; dupa trei ceasuri sau cand s-a dezmortit amestecul, se formeaza mititeii ca de un deget mare lungime si ca de doua degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate partile si la capete si se lasa sa stea la zvantat un ceas.

Se prajesc pe jar iute de lemne sau carbune, ungandu-se din cand in cand cu mujdei, asa ca sa prinda o crusta rumena de jur imprejur. Gratargii nostri intorc fiecare mititel doar de trei ori pana este prajit. La prajit mititeii vor scadea putin, de unde si denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasa sa se patrunda, ca sa nu se usuce sucul care contine savoarea condimentelor. Daca se prajesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usuca, leapada tot sucul aromat si devin seci. Se servesc alaturi de chifle proaspete ori felii de franzela, cu Mutard de Dijon sau mustar picant si aromat, dupa preferinta si cu sare. Doar si numai asa veti obtine mititei savurosi cum se zice ca numai la noi sunt".

Secretul micilor sta insa in usturoi. Bucatarul care pregateste mici nu trebuie sa se zgarceasca la usturoi, care este partea dominanta a gustului specific al micilor.

 

Mititeii in zilele noastre

 

Inca de cand au fost "inventati", micii au ramas unul dintre simbolurile culinare ale Romaniei, un preparat pitoresc, dupa care tanjesc romanii plecati in strainatate. Acum, micul poate fi consumat in majoritatea restaurantelor cu specific romanesc, in unele piete (insa nu garantam pentru sanatatea dumneavoastra) sau in parcuri. Si in supermarketuri exista carne gata preparata pentru acest festin culinar. La Taverna Viilor sau la Caru' cu Bere vei putea gusta unii dintre cei mai buni mici din capitala, la preturi mici.

 

Mici la Cocosatu’

 

Insa, cei mai buni mici din Bucuresti ii vei gasi la restaurantul La Cocosatu' din nordul capitalei, in apropiere de aeroportul Baneasa . Politicieni, scriitori, vedete autohtone si alte personalitati publice se dau in vant dupa micii preparati de nea Sandu, zis si Cocosatu'. Restaurantul a fost deschis la inceputul anilor '90 de catre Ion Oita, care l-a adus cu el la Bucuresti pe Alexandru Andrei, adica pe nea Sandu Cocosatu', care detinea secretul celor mai buni mici.

Asadar, pentru o masa tipic romaneasca, mergi la Cocosatu', pentru o portie de mici cu cartofi prajiti si mustar. Un mic costa 2,7 lei, iar o portie de cartofi prajiti este de 6 lei. Restaurantul La Cocosatu' se afla pe strada Neagoe Voda, la numarul 52, in apropiere de Aeroportul Baneasa.

  •   2010-04-21
  •  
  •   comentarii

Articol scris de

Mihaela Rotaru

Vezi toate articolele

Articole din noutati

Sfatul expertului


Citeste pe Romaniatv

Cauta-ti perechea

Sfatul expertului

Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii