De prin lume adunate

#cultura #televiziune #tvr #catalin stefanescu #interviu #timp liber

Catalin Stefanescu: “Cand traiesti intr-un mediu cu multe femei, fie te efeminezi, fie te afemeiezi”.

Marturisesc ca nu ma uit la televizor de vreo cativa ani buni. Dar Anca, receptionera cladirii in care am redactia, se indeletniceste constant cu aceasta activitate. Ea a tinut sa mentioneze: " Catalin Stefanescu de la Garantat 100% de la TVR este cel mai bun om de televiziune." Cam astfel gandesc foarte multi dintre cei care urmaresc emisiunile de la televizor. Pe cele educative si culturale, desigur.

Sa ne fie clar! face de multi ani o emisiune culturala. Sustine ca se adreseaza intelectualilor, dar si oamenilor simpli pe care, de altfel, ii admira foarte mult. De aceea se fereste de cuvinte pretioase, iar modestia pare a fi una dintre calitatile lui principale.

acasa.ro: Care crezi ca ar fi problema fundamentala a unui barbat?

Catalin Stefanescu: (n.a. Ii vine sa cada sub birou, se foieste pe scaun, isi aprinde o tigara). Pot sa spun care este problema mea, pentru ca nu obisnuiesc sa vorbesc in numele grupurilor, deci nici in numele barbatilor. Problema mea fundamentala este sa nu fiu un simplu spectator al lumii care se desfasoara in jurul meu. Incerc sa particip la treaba asta pentru ca nu pot sa stau cu bratele incrucisate.

acasa.ro: Si cum participi?

Catalin Stefanescu: Exprimandu-ma. Expresia, insa, nu inseamna ca doar dai din gura. Trebuie sa si faci ceva.

acasa.ro: Si care ar fi diferentele fundamentale intre un barbat si o femeie?

Catalin Stefanescu: (n.a. rade, se mira, exclama, s-a blocat, s-a deblocat).

acasa.ro: Exista, nu?

Catalin Stefanescu: O sa iti dau un exemplu practic: ai mei s-au despartit cand aveam cinci ani. Am crescut cu maica-mea. Pentru ca avea foarte multe surori, am crescut cumva intr-un mediu feminin. M-am dus la facultate la Litere, intr-o scoala cu foarte multe femei. De aceea am trait intr-o atmosfera foarte feminina.

Era o gluma care spune ca atunci cand traiesti in acest gen de spatiu, fie te efeminezi, fie te afemeiezi. Cert este ca prima posibilitate am exclus-o din start. Despre cealalta nu prea stiu ce sa spun… (n.a. se uita in gol, cu melancolie). Nu pot sa dau un raspuns radical la intrebarea ta. As spune, eventual, ca poate subtilitatea este o reduta care se plaseaza mai degraba de partea femeilor. Cred. Vorbesc despre subtilitatea adevarata. In muzica, de exemplu, cred ca un pian suna extraordinar cand clapele ii sunt atinse de o pianista. De aceea cred ca femeile- muzician ar merita mai multa atentie.

acasa.ro: Cate zile/luni ai suferit dupa ce te-ai despartit de o femeie?

Catalin Stefanescu: Am o relatie mai lunga si imi vine greu sa precizez asta. Pot sa spun ca niciodata la o despartire nu te rupi cu totul de ceea ce s-a intamplat in acea relatie. Nu sunt deloc de partea barbatilor care injura relatia anterioara pentru ca, intr-un fel sau altul, omul cu care ai fost o vreme face parte din tine. Prin urmare nu m-am despartit foarte usor de povestile pe care le-am avut, ba chiar m-am despartit foarte greu.

acasa.ro: De ce nu te casatoresti?

Catalin Stefanescu: Pentru ca nu cred ca mi se potriveste.

acasa.ro: Pe langa alte discutii care exista pe tema asta, nu crezi ca actul acela nu este altceva decat dovada palpabila prin care admiti ca vrei sa traiesti toata viata langa acel om, doar langa acel om? Si ca vrei sa fie doar el spectator la ceea ce vei trai si doar cu el vrei sa imparti toate aventurile vietii tale? Doar el, chiar daca vor exista probleme si neintelegeri.

Catalin Stefanescu: Mai, eu am invatat ca fiecare varsta este cu lumea ei. Si mi-a fost foarte greu sa accept treaba asta.

acasa.ro: Ce vrei sa spui, de fapt?

Catalin Stefanescu: Adica fiecare etapa din viata este marcata de un anumit fel de a gandi. E un truism, dar asa este. Am invatat sa fiu masurat in expresie si sa spun ca asta este felul in care gandesc eu acum, dar poate peste ceva vreme voi spune altceva. De aceea la cum vad lucrurile acum, mi se pare ca institutia matrimoniala este una falimentara in ceea ce ma priveste. Parteneriatul, mi se pare o solutie mult mai buna.

Si nu cred ca toata lumea trebuie sa faca copii. Daca nu ai suficienta resursa afectiva si preocupare pentru un copil, cred ca e bine sa nu-l faci. Nu cred ca se face copilul asa cum se cumpara o masina si nu cred ca se face pentru ca ai o anumita varsta. Cred ca se face dintr-o chemare profunda si dintr-o dedicare profunda pe care daca le ai e bine, daca nu le ai, mai bine iti vezi de treaba.

acasa.ro: Si pana la urma care este diferenta dintre casatorie si parteneriat?

Catalin Stefanescu: Pentru mine este acel moment foarte important cand mergi la altar. Cred ca nu mi se potriveste, nu neaparat momentul in care jur credinta in fata lui Dumnezeu, dar, nu stiu… nu e cu mine chestia asta. Mi se pare ca este o zona a relatiei pe care omul o are cu sacrul in care eu unul nu sunt pregatit sa pasesc.

acasa.ro: Ce frumos te-ai ascuns dupa vorbe. Minunat.

Catalin Stefanescu: Dar vorbesc foarte serios. Ti-am spus purul adevar. Indraznesc sa fiu arogant si sa spun ca am o vedere clara asupra acestei chestiuni. Deocamdata(n.a. accentueaza cuvanul "deocamdata").

acasa.ro: Cand merita un om sa fie admirat?

Catalin Stefanescu: Cand doarme linistit, noaptea. Asta mi se pare cel mai important. Uite acuma revin la o intrebare pe care ai adresat-o mai devreme. Problema mea fundamentala de barbat este sa dorm linistit noaptea, impacat cu mine insumi.

acasa.ro: Dar acest lucru nu face nicio diferenta intre cineva care are un anumit statut si nenea Gheorghe care are cu totul alt statut.

Catalin Stefanescu: Face diferenta. Face. Cred mult in oamenii care fac lucruri simple. Nu ma intereseaza ca cineva nu are cultura generala. Mie mi se pare o virtute sa nu flegmezi pe strada si sa dai cu var pe scara blocului sau sa faci curat la intrarea in locuinta in care stai. Ii admir pe acesti oameni cu bun simt. Nu este obligatoriu ca cineva sa scrie un raft de carti ca sa il admir.

acasa.ro: Am vazut ca vorbesti mult despre educatie. Eu cred ca reperele comune impuse de educatie ne invata sa avem toti aceleasi dorinte si acelasi destin. In ce masura esti de acord?

Catalin Stefanescu: (n.a. rade, se minuneaza, ofteaza, sa foieste pe scaun). Sunt scoli si scoli pe lumea asta. Nu vad de ce nu ar fi Scoala Misterelor de la egipteni o scoala in toata regula. Si de ce nu ar fi scoala greceasca o scoala in toata regula. In scolile de mistere existau niste oameni religiosi importanti care initiau anumite persoane in mistere, dar o data cu aparitia crestinismului scolile de mistere au disparut.

Exista oameni care se ilumineaza de la o varsta si care isi cresc copiii altfel. Am cunoscut oameni de genul asta. Ei isi educa copiii intr-un spirit foarte special de libertate. Cred ca scoala e OK pentru ca trebuie sa pastreze o ordine a normei, sa iti dea o baza de unde tu, pe cont propriu, sa poti continua procesul de educare.

acasa.ro: Faptul ca ai o meserie in functie de care iti organizezi viata, nu este cumva iluzia ca realizezi ceva maret?

Catalin Stefanescu: Nu am iluzia ca fac ceva maret, dar am iluzia ca fac ceva important.

acasa.ro: Si totusi nu crezi ca televiziunea este o misiune mica?

Catalin Stefanescu: Ba da. Cred chiar ca este o misiune triviala.

acasa.ro: De ce?

Catalin Stefanescu: Pentru ca lucrurile importante nu se fac la televiziune. Educatia nu se face la televiziune. Educatia este in alte spatii ca si adevarul, de altfel. Acestea doua nu le gasesti in niciun caz la televiziune. Dar, pe langa toate acestea, deoarece televiziunea vizeaza mase mari de oameni, cred ca se pot face lucruri destul de importante si pe aici. Iar eu incerc sa imi fac meseria cat mai bine cu putinta. Dar, da, televiziunea este locul superficialitatii. Si, totusi, eu cred foarte tare in meseria mea.

acasa.ro: Imi spui o poveste la care te gandesti cu drag?

Catalin Stefanescu: (n.a. s-a entuziasmat, e surprins, dar si blocat). E o poveste a lui Cehov cu care m-am identificat foarte tare. Este vorba despre un copil ucenic undeva intr-un atelier. Stapanul il trateaza foarte rau, il bate si il infometeaza. La un moment dat, copilul se apuca sa scrie o scrisoare. Ii scrie bunicului lui. Bunicul este singurul om de pe lumea asta care poate sa vina si sa il salveze. Este singurul om pe care il cunoaste si la care tine. Ii scrie si ii povesteste cat de rau o duce el acolo la stapan si isi aminteste vag despre cat de frumoase erau serile cu bunicul cand statea pe cuptor si vorbeau despre toate. Ii spune: bunicule, vino sa ma salvezi ca eu altfel o sa mor. Apoi, pune scrisoare intr-un plic pe care scrie la adresa: "bunicului la noi in sat". Si cu adresa asta, copilul pune in cutia postala, scrisoarea care trebuie sa il salveze.

acasa.ro: Si gata?

Catalin Stefanescu: Si gata.

Interviu realizat de Violeta Neamtu

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din noutati

Cauta-ti perechea