Initial, razboi drogat (Moment of Surrender si Unknown Caller), soldatul din Afghanistan (White as Snow) si reporterul de razboi (Cedars of Lebanon).
„ No Line on the Horizon ”
U2 deschide in forta acest nou material. "No Line on the Horizon", piesa care da, de altfel , si titlul albumului, este o reprezentatie clara a rock-lui actual, abuziv, sacadat, aspru lucrat cu usoare influente punk. Ritmul dat de Bono, superb sustinut de basul lui Adam, este menit sa ne atraga atentia si sa ne faca sa ciulim urechile la ceea ce urmeaza. Versurile au o forta filosofica care parca proclama muza ce i-a calauzit in realizarea acestui material discografic.
„Magnificent”
"Magnificent", piesa ce o urmeaza, ne teleporteaza din era anilor `70 in care am fost trimisi de punk-ul din "No Line on the Horizon" in perioada anilor `80, cand trupa, aflata la tinerete, si-a desavarsit stilul. "Magnificient" mi s-a parut ca seamana cu odele specifice ale formatiei, inchinate adevaratilor fani U2 ce au fost alaturi de trupa de-a lungul vremii. De altfel, aceasta piesa este si cea preferata de majoritatea ascultatorilor trupei. Pe aceasta piesa, Bono isi reaminteste parca lui insusi statusul sau, exclamand la un moment dat „i was born to sing for you”.
„Moment of Surrender”
Piesa ce o urmeaza pe "Magnificent" este, dupa parerea mea, cea mai ambitioasa lucrare de pe acest album. Construita sub forma unei balade, "Moment of Surrender" si-a castigat suprematia pe disc, nu numai prin anduranta sa (este cea mai lunga melodie de pe toate albumele U2), dar si prin introducerea acelui gospel artistic sustinut de basul lui Adam Clayton. In aceasta piesa apare si personajul muncit de ganduri, cel al veteranului de razboi care ne poarta spre urmatorul cantec.
„Unknown Caller”
"Unknown Caller" este piesa in care Bono jongleaza cu doua concepte paradoxale, as putea afirma, si anume misticul si tehnologia specifica secolului nostru. Un lucru pe care o ureche atenta l-ar putea lesne observa este ca refrenul parca se rupe de piesa, fiind atent redresat de solo-ul de chitara a lui The Edge. Probabil ca tocmai din aceasta cauza se creeaza aceasta discrepanta, pentru a i se inlesni artistului prilejul de a ne incanta cu riff-urile celebre pe care si-a pus semnatura.
„I`ll Go Crazy if I Don`t Crazy Tonight”
Aceasta piesa marcheaza practic contactul cu partea de rock adevarat a albumului. Creata intr-o nota optimista, piesa ne aminteste de perioada „Beautiful Day” a lui Bono, precum si de tendinta acestuia de a-si semna creatiile cu titluri lungi, incarcate emotional.
„ Get On Your Boots ”
"Get On Your Boots" este una dintre cele mai reusite piese de pe acest album. Construita pornind de la radacinile rock-ului pur, acest single aminteste de Vertigo si trateaza, in spatele versurilor simple la prima vedere, probleme de interes global ce isi au radacinile in Africa. Melodia a fost caracterizata de Bono drept o colectie de imagini si este centrata pe drepturile femeilor.
„Stand-up Comedy”
In piesa ce o urmeaza pe „Get On Your Boots”, Bono cocheteaza cu influentele hip-hop in timp ce Edge ne face o demonstratie instrumentala imprumutata de la celebrul Jimmy Page. Mesajul transmis de Bono pe acest track este unul educativ, acesta incercand sa transmita celorlalti cat si lui ca nu trebuie sa-ti faci dusman din propria persoana: „my ego is not my enemy”.
„FEZ – Being Born”
In piesa „FEZ- Being Born” se intrevede cel mai bine spiritul eclectic ce caracterizeaza acest album. Formata ca o calatorie initiatica, trupa ne poarta in „FEZ – Being Born” pe ritmuri cand alerte, cand molcome pe taramuri unde reinventarea, comunicarea, spiritul global si conexiunile culturale fac jocul. Construita sub forma unui mix de melodii, „FEZ - Being Born” creaza o punte de legatura intre vechiul si actualul U2, purtat din Europa in Africa, din Franta pana in Maroc, unde, in viziunea trupei, se unesc drumurile spirituale.
„White as Snow”
In „White as Snow” se schimba un pic registrul, spiritul liber si rebel din „FEZ – Being Born” se domoleste parca pentru a asculta cum se cuvine pilda transmisa de un soldat de razboi ucis intr-o explozie. Este una dintre cele mai triste piese de pe acest album si una dintre preferatele mele, plina de incarcatura emotionala si de nostalgie.
„Breathe”
Piesa ce urmeaza baladei „White as Snow”, ii permite lui Larry Mullen sa ocupe locul central, printr-un solo trepidant de tobe, in timp ce The Edge, prin riff-urile de chitara, mentine acelasi sound ce a consacrat trupa U2.
„Cedars of Lebanon”
Albumul se inchide intr-o nota inspirata prin balada de atmosfera „Cedars of Lebanon”. Construita sub forma unui jurnal al unui corespondent de razboi - tema asupra careia Bono tot simte nevoia sa revina - melodia ne da posibilitatea unui final deschis, meditativ. No Line on the Horizon transmite ideea unei ferestre deschise catre lume, de la pervazul careia poti studia linstit stereotipurile pe care aceasta le creeaza.
Inchei aici, adaugand ca No Line on the Horizon este, dupa parerea mea, cea mai buna creatie U2 de la „Achtung Baby” incoace. Surprinzand mai multe stiluri muzicale, de la rock, la punk si alte subgenuri, acest disc ridica atat intrebari filosofice, cat si sociale, interumane si emotionale. Un material discografic complet si complex care cu greu poate fi egalat.
