De ceva vreme au devenit o moda cantarile cu ocazia diferitelor sarbatori (mai mult sau mai putin autohtone). Nume grele de pe la noi profita de sensibilitatea publicului pentru Valentine’s Day, Dragobete, Craciun, Ziua Femeii etc si isi programeaza concerte speciale.
Asa s-a intamplat si-n acest an cu Holograf, care s-a infatisat in fata publicului cu doua spectacole de Dragobete programate pe 24 si 25 februarie la Sala Palatului (sa inteleg ca vor sa calce pe urmele lui Banica si sa sustina pe viitor 5-6 concerte de Craciun cu casa inchisa ?).
Am avut ocazia sa merg la primul dintre ele si banuiesc ca al doilea a fost structurat la fel. Corporatisti, blonde platinate, familisti cu copii dupa ei si cativa rockeri nostalgici dupa vremurile mai putin pop ale formatiei. Cam asa arata Sala Palatului, plina de altfel, la concertul de miercuri seara al Holograf-ilor. Pe scena si-au facut aparitia unul cate unul: Romeo Dediu (chitara), Dan Bittman (voce), Tino Furtuna (clape), Iulian Vrabete (bas), Edi Petrosel (tobe) plus doi colaboratori pe care ii tot vad alaturi de Holograf de ani buni. Este vorba despre Mihai Coman (clape) si Emil Soumah (percutie, tobe).
In linii mari, concertul a fost asemanator cu cel din martie 2009 de la Polivalenta din Bucuresti. Invitat a fost si de data aceasta Nutu Olteanu , chitaristul stabilit in Suedia la inceputul anilor ’90. Asemeni concertului de anul trecut, a existat un moment unplugged (cu Marius Batu de la Poesis pe post de special guest), care a sunat de data asta mult mai plin, poate si datorita prezentei pe scena a unui cvartet de coarde.
S-a mai lucrat ceva la setlistul concertului, care spre deosebire de cel de anul trecut, a continut cam toate piesele de dragoste scoase de Holograf pana acum: “Sa nu-mi iei niciodata dragostea”, “N-am stiut”, “Dragostea mea”, “Fara ea”, “Ochii tai”, “N-am iubit pe nimeni” si lista poate continua.
Abundenta pieselor siropoase la un moment dat, personal, m-a plictisit, dand senzatia unui spectacol cam liniar. Piese ritmate au fost mult mai putine comparativ cu ce am vazut anul trecut (“Inima mea nu-i intreaga daca nu esti tu”, “ Primavara incepe cu tine ”, “Singur pe drum” ,“Banii vorbesc”) si cam ratacite intr-o mare de melodii nerecomandate diabeticilor.
Un moment caruia sincer nu-i vad rostul a fost cel in care doua perechi de indragostiti au fost invitate pe scena. Partea masculina trebuia sa ofere cate un inel simbolic (primit in prealabil de la Bittman) sexului slab. Ma rog, au fost cateva minute de vorbarie plictisitoare in care am aflat cam ce artisti mai angajeaza lumea la nunta si cum Holograf iese din calcul deoarece au onorariul prea mare (jur ca nu am scos-o eu din burta, ci a spus-o cu gurita lui unul dintre indragostiti).
Aproape toti Holograf-ii au fost in forma, veseli, cu chef de cantat, cu joc de scena. Mai putin Romeo Dediu, care statea cam trist in patratica lui, preferand sa-si vada de chitara si sa nu se agite cum o facea de exemplu Nutu Olteanu. Sa fie oare de vina incidentul cu sabia ninja din emisiunea lui Dan?
Concertul de la Sala Palatului m-a dezamagit un pic. Am vazut un Holograf care inca ezita sa ia taurul de coarne si continua sa vina in fata publicului cu piese dulcege. Stiu, e greu sa dezobisnuiesti un public pe care tot tu l-ai fidelizat de vreo 10-12 ani cu melodii usurele, mai catre zona pop. Membrii trupei au suficienta experienta si pricepere inca sa compuna si altceva. Ramane insa de vazut daca isi doresc sa o faca.
"Ochii tai"
"N-am iubit pe nimeni"
"Mama"
