Bloodhound Gang au mai bifat inca un concert la Bucuresti. La patru ani de la prima intalnire cu publicul roman, baietii turbati din Pennsylvania au revenit la noi, de data asta intr-un spatiu ceva mai mic, nu de alta, dar data trecuta Arenele Romane ofereau o priveliste dezolanta (cateva sute de spectatori intr-o locatie cu capacitate de 3-4000 de locuri).
Daca de obicei concertele incep mai tarziu decat ora trecuta pe afis, la Bloodhound Gang a fost taman pe dos. Z.O.B., trupa romanesca aleasa sa deschida show-ul americanilor, a dat startul ostilitatilor cu un sfert de ora mai devreme, in fata unui public rarefiat si cam apatic. Nu stiu ce s-a intamplat de aceasta data, insa trupa Z.O.B. au oferit un recital scurt, sters, parca fara vlaga. Spre deosebire de alte concerte, Vlase, vocalul grupului, a fost nesperat de cuminte atat in gesturi, cat si in cuvinte ( in alte dati atat de spurcate…).
Si ca tacamul sa fie complet, au mai existat si ceva probleme de sunet, una dintre chitare auzindu-se cu intreruperi . Dupa aproximativ jumatate de ora de Z.O.B. a urmat o pauza lunga in care pe scena s-a perindat staff-ul tehnic al vedetelor serii, pentru a se asigura ca sunetul va suna brici. Dupa alte cateva zeci de minute de probe, Silver Church-ul a inceput sa se umple si lumea a inceput sa dea din coate ca sa prinda o pozitie cu vizibilitate cat mai buna.
Odata cu inceperea show-ului Bloodhound Gang s-a dezlantuit nebunia. Un baiat disperat vroia sa faca pogo si se izbea de mine. Insa nu pogo-ul a fost sportul serii, ci crowd surfing -ul. Cred ca este primul concert la care am vazut in permanenta oameni purtati pe brate de public.
Cat despre ce se intampla pe scena, spectatorii mai slabi de inger au avut un soc. Bloodhound Gang este un exemplu perfect de trupa mulata pe conceptul de trash party. Adica un soi de “Stirile de la ora 5” in varianta muzicala. La fel ca si acum 4 ani, Bloodhoung Gang s-au dat peste cap si au oferit circ pe ritmuri punk-rock si, pe ici pe colo, disco.
BHG au facut misto cam de tot ce misca: de Adriana Bahmuteanu, Gigi Becali, homosexuali, hidosenia femeilor, fani infocati ai alcoolului etilic, podoaba capilara a romanilor etc. Facand abstractie de mesajele de pe ecran, uneori cam exagerat de deocheate, pentru mine show-ul a fost extrem de amuzat si gandit pana la ultimul detaliu: jongleriile cu marul, usturoiul si adidasul, sticla de Jagermeister turnata pe gatul basistului, dupa ce in prealabil acesta si-a dezvelit partial barbatia in uralele fanelor din primele randuri etc.
Si pentru ca tot veni vorba de striptease, vreau sa spun ca doi barbati in toata firea s-au gandit sa arate lumii ca sunt mai breji decat basistul. Si uite-asa s-au dezbracat la piele si s-au tot zbenguit in sala pana la finalul concertului. Concert care desi a fost cam scurt ( o ora si un sfert) a cuprins cam toate piesele pe care lumea le astepta: "Fire Water Burn", "The Ballad of Chasey Lain", "Along Comes Mary" si culminand cu inevitabilul “The Bad Touch”, hitul despre imperecherile a la Discovery Channel .
