"Sandra??? Mai traieste Sandra?" Asta a fost prima reactie pe care am avut-o la auzul vestii ca artista va canta la Bucuresti pe 6 noiembrie 2009 . Cu Sandra s-a intamplat exact aceeasi poveste ca si in cazul altor artisti in voga in anii ’80 ( C.C. Catch , Modern Talking, Alphaville etc). Adica s-au pierdut pe drum.
Cu toate ca mare lucru nu prea s-a auzit in ultimii ani legat de Sandra, uite ca romanii s-au ingramadit si au cumparat bilete la concertul de la Sala Palatului. In jur de 4000 de insi erau in sala, nerabdatori sa-si aduca aminte de vremurile in care muzica disco era la mare pret.
Pana la recitalul Sandrei, pe scena s-a produs Francesco Napoli, italianul pe care-l ascultam pe benzi de magnetofon in ’88-‘89. Venit cu negativul de-acasa, insa cu microfonul deschis, Napoli a facut ce stia mai bine sa faca: adica show. Imbracat la patru ace, italianul a ridicat in picioare miile de nostalgici adunati la Sala Palatului.
S-au punctat marile hituri ("Marina, Marina", "Balla, Balla"), dar si o varianta inedita in limba italiana a clasicului “My Way” a lui Sinatra. Are peste 40 de ani, insa a fost sprinten ca la 20. Napoli s-a simtit bine pe scena, dar si printre spectatori, unde a si coborat la un moment dat.
Nu mi-a placut ca recitalul lui Francesco Napoli s-a lungit destul de mult, iar asta pentru ca a mai cantat cateva piese si cu Ianna si grupul Distinto. Sunetul a jucat feste si chiar si acum, la cateva zile de la concert, urechea mea inca mai sufera.
Un italian inlacrimat
O fi fost de la emotie, o fi fost de la caldura din sala, cert este ca baiatul care punea CD-ul a dat cu bata in balta, inversand la un moment dat piesele. Asa ca in timp ce Distinto isi luau avant gata sa cante “Balla, Balla” cu Francesco Napoli in varianta clasico-pop, in boxe a inceput sa urle un fragment din “Carmen”-ul lui Georges Bizet.
Trecand peste aceste scapari, Francesco Napoli a facut un concert bun. La final chiar a lacrimat, nevenindu-i parca sa creada ca are parte de o primire asa de calduroasa din partea romanilor.
Pe la opt si jumate a aparut pe scena si Sandra. Ca va veni insotita doar de doi dansatori, aflasem inca de la conferinta de presa. Nici in ruptul capului nu mi-a venit sa cred ca in 2009, dupa 25 de ani de cariera, Sandra nu are absolut nicio jena atunci cand vine vorba de facut playback. Da, oameni buni, a fost playback! Un playback mimat prost, nesperat de prost. Oare cu ce or fi gresit miile de oamenii care au platit sute de mii (vechi), ba chiar milioane pentru a vedea un show decent?
Cand ma refer la show decent ma gandesc la o instalatie de lumini mai buna decat cea de la caminul cultural din Cuca Macaii, un decor scenic (nu o scena complet goala!) si o instalatie de sunet care sa nu distorsioneze. Si bineinteles cantat pe bune, nu mimat.
O fi fost Sandra regina a muzicii pop a anilor ’80, insa in anul 2009 nu te poti numi regina aparand pe scena cu doi dansatori obositi, facand playback si cantand mai putin decat artistii din deschiderea concertului tau.
Desi a cantat “Maria Magdalena” printre primele piese din concert, publicul era parca anesteziat. Sa fi obosit asa de tare lumea dupa recitalul lui Napoli incat sa nu se manifeste cum trebuia chiar la concertul pe care-l asteptau de atata timp?
Buna seara, Moscova!
Si cum o nenorocire nu vine niciodata singura, Sandra a incurcat borcanele salutandu-i pe romani cu un naucitor “Good evening, Moscow!” (Buna seara, Moscova), o premiera as zice in materie de gafe de genul asta. Scorpions ne-au facut bulgari in ’93, Iron Maiden si Whitesnake au concertat aici, in Budapest, pe malul Dambovitei, insa rusi nu cred ca ne-a mai facut nimeni.
In ciuda tuturor relelor pe care vi le-am insirat mai sus, majoritatea spectatorilor au preferat sa ramana pana la sfarsit si sa auda ca pe disc hit-urile Sandrei: “In The Heat Of The Night”, “Everlasting Love”, “Hiroshima” etc. Bis-ul Sandrei a aparut pe la minutul patruzeci si ceva, in timp ce alti artisti se afla abia la jumatatea concertului.
Cu tot cu bis, concertul nu a durat mai mult de o ora. Parca pentru a mai drege un pic busuiocul, Sandra a promis romanilor ca ne vom vedea in curand, de data aceasta si cu trupa de instrumentisti pe spate! Dar oare cine va vrea s-o mai vada? De auzit nici atat.
