Locuim de aproape 2 ani in tara lui "thank you" (multumesc) si a lui "please" (te rog). Englezii sunt foarte respectuosi, politicosi, atenti cu cei din jur. Cel mai mult imi place cand oamenii ne zambesc pe strada fara un motiv anume.

Vecinii mei au 90 de ani. Sunt mici de statura, slabuti, se misca greu si au parul alb-alb. Batranul are tabietul sau. In fiecare zi, cheama fix la aceeasi ora taxiul, 11.45, si se intoarce dupa doua ore. "S-a dus la club cu baietii", ni s-a destainuit doamna lui.

Sunt foarte de treaba, inimosi si saritori. Pe batrana am cunoscut-o la inceputul toamnei, ne-am salutat peste gard. Iesiseram amandoua sa maturam frunzele din curtea din fata. Chiar a doua zi dupa ce ne-am mutat in noua casa, a venit la usa noastra cu un ghiveci cu flori in mana. M-a sfatuit sa-l prind cu o sarma sa nu mi-l fure careva ori sa mi-l zboare vantul. Am ras amandoua. Era in preajma sarbatorilor de iarna. De cel putin doua ori a trecut pe la noi cu daruri pentru Toma, baietelul nostru de 3 ani si jumatate.

 

Cand a venit mama mea in vizita, de Craciun, mi-a adus cateva mileuri lucrate de ea in tinerete. I le-am facut cadou vecinei mele. S-a bucurat cand i-am spus ca sunt lucrate de mama, ca sunt din tara mea, din Romania. M-a intrebat daca sarbatorim Craciunul, i-am povestit toate obiceiurile noastre. Ma privea fascinata, apoi mi-a aratat tot ce sculptase ea de-a lungul timpului. Ne-am imprietenit.

 

De nenumarate ori s-a oferit sa ne dea o matura mai mare, un ferastrau sa taiem bradul de asta iarna ori un sac mai incapator pentru gunoi.

Acum doua zile am vorbit cu batrana, mi-a zambit, i-am spus ca spal geamurile si mi-a urat succes. Batranul implineste in aprilie 90 de ani. Ca bunicul meu.

Daca nu ar fi fost atat de amabili oamenii de aici, din sudul Angliei, in special in Portsmouth, daca orasul nu ar fi avut atatea parcuri mari si verzi, pline acum de toporasi violet si portocalii, de narcise si de ghiocei, de copaci infloriti, daca nu era marea, oh marea!, care ne face zilele nemaipomenit de frumoase, daca nu ar fi fost toate aceste locuri curate si minunate, nu stiu cum am fi rezistat departe de casa, de parinti, de bunici, de prieteni.

 

Nicoleta Zaharia a lucrat in presa scrisa aproape 10 ani. A publicat articole in "Adevarul", "Adevarul literar si artistic", in revistele "Dilema Veche", "Historia", "Cultura". De doi ani, locuieste impreuna cu sotul si baietelul lor, Toma (3 ani si 7 luni), in Portsmouth, Anglia.

  •   2014-02-24
  •  
  •   comentarii

Articol scris de

Nicoleta Zaharia

Vezi toate articolele

Date de contact

Vrei sa primesti pe e-mail articole de la acest expert?

Aboneaza-te

Sfatul expertului

Expertul Acasa.ro, Carmen Neacsu: Istoria democratizarii ciocolatei

Expertul Acasa.ro, Carmen Neacsu

Pune o intrebare


Citeste pe divahair.ro

Cauta-ti perechea

Sfatul expertului

Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii