Armonie, respect, liniste si puritate sunt principiile de baza ale ceremoniei ceaiului. Chado reprezinta calea ceaiului, insa, in afara de scopul practic, de a prepara si servi un ceai bun, ceremonia implica si o stare speciala, care este mai apoi transmisa tuturor celor care iau parte la acest moment.

Cursuri de ceremonia ceaiului
Daca esti un pasionat al acestei bauturi aromate sau iti doresti sa cunosti in detaliu toate etapele prepararii unui ceai bun, poti merge la cursurile gratuite de ceremonie a ceaiului. Iubitorii culturii japoneze au sansa de a urma cursurile cu kazuko diaconu yamaguchi, descendenta dintr-o familie nobila, care sustine o serie de prezentari despre traditionala ceremonie a ceaiului japonez.
Cei pasionati de traditiile nipone, vor afla detalii despre semnificatia ceremoniei ceaiului, vor descoperi ustensilele uzuale la prepararea ceaiului si vor asculta si scurte prezentari ale unor evenimente istorice ale poporului japonez.
Din data de 22 octombrie, Kazuko Diaconu Yamaguchi sustine in fiecare zi de joi cursuri gratuite de ceremonia ceaiului, la Centrul pentru activitati recreative din strada Jean Louis Claderon, la numarul 39. Kazuko Diaconu Yamaguchi preda cursuri de ceremonie a ceaiului dupa o veche traditie japoneza, pastrata de la maestrul Sen Rikyu.
Ceremonia ceaiului se desfasoara pe tatami (rogojini din bambus), in pozitia seiza, in genunchi cu picioarele sub trup. Toata ustensilele folosite de profesoara sunt vechi de sute de ani. Daca vrei sa participi la aceste cursuri, trebuie sa tii cont de cateva conditii: nu trebuie sa porti bijuterii si nici sa te parfumezi. Astfel vei putea simti la maxim puritatea aromelor ceaiului.
Kazuko Diaconu Yamaguchi provine dintr-o veche familie de samurai-profesori din Japonia. S-a stabilit in Romania in 1991, atunci cand s-a casatorit cu Paul Diaconu. Dupa decesului sotului, in 2005, Kazuko Diaconu Yamaguchi a hotarat sa ramana in tara noastra pe care a indragit-o. Pe langa cursurile de ceremonie a ceaiului, mai preda si limba japoneza la Centrul Cultural Japonez de la Universitatea Romano-Americana .
Carti despre ceremonia ceaiului

In ultima perioada, cultura ceaiului a patruns si la noi in tara. Se deschid din ce in ce mai multe locuri in care se servesc o multime de sortimente de ceai, servite cu prajiturele, intr-o atmosfera relaxanta.
Chiar si in librarii vei observa un numar tot mai mare de carti destinate culturii si ceremoniei ceaiului. Daca nu ai timp sa mergi la cursurile organizate de Kazuko Diaconu Yamaguchi, noi iti recomandam cateva carti care te vor initia in secretele ceaiului.

Cartea ceaiului de Okakura Kakuzo prezinta, intr-o forma usor de inteles pentru occidentali, istoria ceremoniei ceaiului, influentele ei asupra artei, dar si asupra stilului de viata asiatic, in general, si japonez in special. Kakuzo sustine ca teismul, nascut in China, a atins perfectiunea abia dupa ce a ajuns pe taramurile nipone. Cartea se gaseste la Editura Nemira , la pretul de 27 de lei.
In Datina Ceaiului, maestrul Lam Kam Chuen reinvie legendele din jurul acestei stravechi, renumite bauturi chinezesti. El explica si procesul cultivarii diverselor soiuri de ceai si al pregatirii frunzelor pentru infuzie. Maestrul Lam te va purta pas cu pas prin ceremonia chinezeasca corespunzatoare, de la alegerea serviciului de ceai si incalzirea apei pana la servirea si savurarea ceaiului ales. Cartea se gaseste la editura Libertas, la pretul de 25 de lei.
Ceremonia ceaiului

Cu secole in urma, preotii budisti au pus bazele unei adevarate ceremonii a ceaiului, care nu trebuia sa lipseasca de la nici un eveniment major din viata oamenilor. Obiectivul principal al ceremoniei este purificarea simturilor. De asemenea, prin acest ceremonial preotii budisti doreau cultivarea armoniei si unitatea intre mediul inconjurator, oameni, obiectele folosite la prepararea ceaiului si ceaiul insusi. Ceremonia ceaiului este considerata o arta si un mijloc de iluminare. Exista mai multe variatiuni ale ceremoniei ceaiului, in functie de fiecare zona sau tara asiatica cu o traditie puternica a folosirii ceaiului.
Gongfu, ceremonia ceaiului din China, inseamna "indemanare si grija" sau "sa faci lucrurile bine". In China, unul dintre cele mai obisnuite moduri de a prepara ceai a fost utilizarea unei cesti acoperite numite gaiwan. Panyaro reprezinta traditia coreeana in prepararea ceaiului.
Principiile de baza ale ceremoniei ceaiului sunt patru: Wa, Kei, Sei si Jaku. Wa inseamna armonie, armonia dintre oameni, dintre oameni si natura, dintre ustensilele de ceremonia ceaiului si maniera in care ele sunt folosite. Kei reprezinta respectul pentru toate obiectele. Sei inseamna puritate, atat sufleteasca, cat si fizica. Jaku inseamna liniste si pace a mintii.
Exista insa cateva reguli care nu trebuie incalcate in ceremonia ceaiului:

• Ceremonia implica intotdeauna o gazda si mai multi invitati. In antichitate, cei instariti construiau o casa cu gradina, special destinata servirii ceaiului.
• Ceremonia completa este intotdeauna precedata de o masa japoneza traditionala, in care felul principal de mancare este sushi.
• In casa ceaiului se intra pe genunchi, iar oaspetii trebuie sa se spele pe maini si gura, sa isi dea jos pantofii si sa faca o reverenta, in semn de umilinta si egalitate.
• La intrarea in casa ceaiului sunt admirate decorul casei, iar gazda va manevra ustensilele in deplina liniste
• Gazda aduce ustensilele si incepe prepararea ceaiului. Umple un ceainic de metal cu apa si o fierbe deasupra focului. Gazda toarna apoi pudra de ceai verde in castroanele ceramice pentru ceai si amesteca cu apa fierbinte. Tot gazda e cea care va oferi fiecarui oaspete in parte castronul cu ceai. Servirea ceaiului este insotita si de mici dulciuri. Gazda va prepara apoi al doilea castron de ceai, insa de data aceasta mai slab. Acest lucru semnifica sfarsitul ceremoniei.

Istoria ceaiului

Istoria ceaiului incepe acum peste 4.000 de ani cu imparatul Shen Nung. Acesta era foarte riguros cu sanatatea sa si consuma zilnic apa fiarta. Intr-una din zile, pe cand si imparatul se afla in bucatarie, se porneste un vant puternic. Din ramurile arborelui care se afla chiar in fata ferestrei, cade o frunza chiar in bolul in care fierbe apa.

Incet, incet, apa capata o culoare maronie, iar imparatul devine curios sa vada ce gust are. Dupa ce se asigura ca bautura nu il va omori, Shen Nung gusta si el din bautura aromata. Noua licoare este pe gustul imparatului, care devine astfel primul bautor oficial de ceai.

In scurt timp, ceaiul s-a raspandit la toate nivelurile societatii si a devenit bautura nationala a Chinei. Din China, ceaiul a ajuns si in cultura altor popoare asiatice, precum Japonia si India.

In Japonia, ceaiul si-a gasit adevarata recunoastere si a cuprins toate aspectele vietii. De la jocurile erotice pana la arta sinuciderii, ceaiul devine bautura de baza. Ceaiul este atat de apreciat incat vechii asiatici nu puteau concepe o zi fara ceai.
Cu origini in Asia, ceaiul s-a impus insa si pe celelalte continente ale mapamondului. Englezii si rusii sunt primii adepti ai ceaiului. Acestia l-au adoptat cu bratele deschise si au facut din servirea ceaiului un adevarat ritual. Ceaiul de la ora cinci si samovarul au devenit obiceiuri de neincalcat in cultura acestor tari. Ceaiul era insotit de diverse sortimente de prajituri si dulceturi care puneau in valoare savoarea ceaiului. In scurt timp, servirea ceaiului a devenit una dintre cele mai mari placeri ale aristocratilor.