"In clasa a V-a diriginta mea mi-a spus, intr-o zi, ca voi fi actor, iar eu am crezut-o. Adevarul este ca am si avut succes cu sceneta aceea (jucam rolul Goguta) si, ca sa vezi ca semnele viitorului pot sa se arate foarte devreme, am jucat sceneta chiar si in aer liber, intr-o iarna, la Oraselul Copiilor , unde am si cazut prin balti, a fost o minune", se confeseaza Mihai Malaimare pe site-ul personal.

Mihai Malaimare: Mi-am dorit de foarte multa vreme acest spectacol. Ma intrebam daca as putea sa-l montez la Masca si, intra la mine in birou Olga Delia Mateescu. Imi spune ca este satula de rolurile ei de drama si ca ar dori o comedie montata de mine, cu ea in rolul principal.

- Stii Acul, am intrebat-o?

- Stiu, mi-a raspuns.

- Acul sa fie, am spus amandoi si Acul a fost.

Pana la urma teatrul este o chestie de intrat in birou la momentul potrivit.

acasa.ro: Se regasesc momentele comice din piesa si in viata de zi cu zi?

Mihai Malaimare: Se regasesc, evident, doar ca eu nu as vrea sa traiesc experienta intrarii unui ditamai acul in fund numai pentru a proba aceasta simbioza.

acasa.ro: Cum ne ademeniti sa vedem aceasta piesa?

Mihai Malaimare: Nu este nevoie, sunteti oameni inteligenti, asa ca veti sti din prima ca, in aceasta stagiune, un singur muzical exista: acul cumetrei gurton la Masca. Restul e tacere.

acasa.ro: De unde primiti satisfactie mai mare? Din munca de actor sau din cea de regizor?

Mihai Malaimare: Eu sunt actor cand mi-e dor de teatru si regizor cand mi-e sila de el. Nu sunt un meserias, fac teatru pentru ca ma doare si nu pot scapa de boala asta afurisita . Actorul din mine ar dori sa fie liber, regizorul din mine ma fixeaza in carcera propriilor mele sperante. Ca om si ca artist eu lucrez cu lutul indoielii. Ce satisfactii crezi ca poate sa-ti aduca aceasta truda?

acasa.ro: Ce rol are jocul in viata dumneavoastra?

Mihai Malaimare: Fundamental. Din clipa in care am aflat ca un actor traieste continuu in imperiul jocului nu am mai plecat de acolo si nici chiar obligatia de conduce masina in conformitate cu Legea nu ma poate impiedica sa construiesc autostrazi de joc nebun in fiecare clipa.

acasa.ro: Exista in teatru un juramant al lui Hipocrate?

Mihai Malaimare: Sigur, si este chiar mai dur decat al doctorilor pentru ca nu am auzit sa fi fost incalcat de cineva. Noi jucam cu mortul pe masa si voi, spectatorii, veti crede ca ati vazut cel mai plin de duh si de forta spectacol.

acasa.ro: Ce inseamna Teatrul Masca pentru dumneavostra?

Mihai Malaimare: Ce poate insemna pentru cineva un copil? Totul.

acasa.ro: Cum ia nastere un spectacol la Teatrul Masca?

Mihai Malaimare: O idee zboara ca proasta prin aer. Nu am ce face si o prind. Din clipa aceea incepe nebunia. Actorii vin, le-o spun si nu mai avem liniste pana ce nu batem gongul. Asta pentru ca un spectacol la Masca este delir colectiv.

acasa.ro: Care este rolul costumelor in teatru? Cum transforma ele personajul si la randul sau cum da actorul viata unui costum?

Mihai Malaimare: Asta este intrebare pentru scris un roman. Costumul are ceva miraculos in el, este expresia nevoii de exprimare a scenografului si actorul isi ascunde in faldurile sale existenta cotidiana pentru a-i asigura lui Hamlet cea mai splendida dintre vieti, moartea pe scena.

acasa.ro: In cartea dvs, "Sansa", ati afirmat ca "am umblat si umblu inca prin teatru cu un fel de regret de care nu am cum sa scap". Care este acest regret si de ce simtiti asa? Credeti ca veti scapa vreodata de acest regret?

Mihai Malaimare: Am multe regrete la viata mea, dar e bine sa ramana doar ale mele, nu de alta dar te pomenesti ca s-ar gasi unii care sa doreasca sa-mi dea o mana de ajutor, ori eu ma simt bine in haina indoielii, a incertitudinii si a regretelor suportabile.

acasa.ro: Intr-o lume perfecta cum ar arata Teatrul perfect?

Mihai Malaimare: O lume perfecta este o aberatie pe care Dumnezeu insusi si-a refuzat-o. Un teatru perfect nu ar fi decat tomografia acestei blestematii. Avem noroc ca lumea este stramba si nebuna iar teatrul este etern. Suntem, intr-un fel, vestalele imperfectiunii.

acasa.ro: Ce spectacole v-au marcat? Fie ele privite, fie ele jucate.

Mihai Malaimare: Cateva au fost pentru mine repere edificatoare. Ma gandesc la spectacolele vazute in anii studentiei la Comedia, la Bulandra. "Un om egal un om" la Comedia, "Nepotul lui Rameau" la Bulandra, de exemplu. Dintre cele jucate cred ca merita sa-l numesc pe cel facut de un tanar student la regie in 1974, "Oamenii cavernelor".

acasa.ro: Ce va place din peisajul teatral de astazi? La ce piese ati merge?

Mihai Malaimare: Nu stiu, marturisesc ca nu prea am timp de teatru vazut in alta parte. As vedea "Hamletul" cu femei de la Bulandra, poate "Revizorul" de la Comedia. Ma invart cam la aceleasi teatre.

acasa.ro: Care au fost sansele din viata dumneavoastra? Ati stiut sa va bucurati la momentul potrivit de ele?

Mihai Malaimare: Au fost cateva si, spre norocul meu, le-am vazut si le-am prins.

Zoe Anghel Stanca, distinsa mea profesoara, a crezut in mine cand nimeni, nici chiar eu nu credeam. O sansa!

Bibanu s-a imbolnavit si nu a putut face turneul la mare asa ca eu am fost solicitat sa joc rolul sau in Chirita si asta m-a impus la National. O sansa!

Grigore Gonta m-a distribuit in Fata din Andros si asta m-a facut chiar sa cred in mine. O sansa!

Am plecat de la Nationalul incaput pe mana lui Andrei Serban ca sa fondez Masca. O sansa!

Nevasta si copiii mei spun ca inca ma mai iubesc. Asta ar putea fi, ma gandesc eu, o certitudine!

Interviu realizat de Mihaela Rotaru