Nominalizat pentru Palme d’Or la Cannes,
Umbrele trecutului e si cea mai proaspata premiera de pe marile ecrane de la noi. Celebrul si multipremiatul regizor canadian David Cronenberg si-a exersat mina in multe genuri si a adus o tusa de morbid in oricare dintre ele. Asa ca te surprinde ca „Umbrele trecutului“, filmul sau din 2005, debuteaza detaliind imaginea unei familii idilice, parca decupata din visul american. Care se dovedeste a fi doar un alt fundal inselator, ce ii da posibilitatea lui Cronenberg sa se intoarca la una dintre temele lui preferate: alterarea radicala a personalitatii. Ca e vorba despre un personaj bolnav psihic , ca in „Paianjenul“, sau de un om care pierde cinci ani din viata si isi schimba caracterul, in „Zona moarta“, motivul e acelasi.
In „Umbrele trecutului“, un pater familias si cetatean model ( Viggo Mortensen ) dintr-un orasel vestic se dovedeste a fi nu doar mafiot, ci si fost ucigas profesionist. Violenta care mocnea sub fatada respectabila iese la iveala.
Filmul pare a oscila intre sentimentalismul calii de drama TV si rapiditatea unui film de actiune . Aici, Cronenberg ramine fidel reputatiei sale, unui horror get-beget. Ranile filmate in gros-plan sint imaginile prin care regizorul include estetica grotescului, o alta marota de-a sa, intr-un film altminteri realist. Remarcabila prestatia, chiar episodica, a lui William Hurt , care ar merita un Oscar pentru rol secundar.
