Povestea eroinei continua, lupta cu himerele tatalui devine suportul pe care creste ca o excrescenta cumplita, durerea si trauma fizica a violului - boala sangvina a eroinei este o metafora a suferintei fizice, a pierderii vitalitatii.
Tatal sever si autoritar, in aparenta iubitor, isi vinde fiica pentru un pumn de alte iluzii. Dar tocmai aici, sub acest edificiu subred al dragostei paterne, Ryna gaseste crevasa prin care fuge spre o alta lume poate cu nimic mai buna decat cea din care a plecat.
Este momentul unei totale reconsiderari a povestii si a simbolisticii sale; drama fetei se transforma in drama invidului prizonier intr-o lume totalitara, hranit cu portii gigantice de minciuni ideologice si cu firimituri de iluzii. Premiul Special al Juriului de la Festivalul Filmului Est-European a rasplatit tocmai acest efort de a face vizibila o drama istorica prin fereastra unei casute din Delta.
Multi dintre criticii prezenti la festival s-au intrebat de ce sunt atat de putine femei in filmul unei regizoare. La o simpla contabilizare sunt doar patru eroine, fatete posibile, proiectii virtuale in diferite secvente de timp ale Rynei. Raspunsul este relativ simplu: filmul Ruxandrei Zenide nu este consemnarea unei batalii psihologice, pe frontul emanciparii feministe, ci tragedia unei perioade, o bucatica de istorie vizibila prin existenta unei fete oarecare, de la capatul lumii.
La sfarsitul proiectiei am simtit sala incordata ca un arc, poate nu mangaiata si rasfatata in orgoliile sale de specialisti intr-ale cinema-ului, ci atinsa de magia suferintei. Si asta inseamna enorm pentru o regizoare debutanta.