Filme

#_eternal-sunshine-of-the-spotless-mind-2004

O minte neprihanita pentru linistea dumneavoastra

Heloise si Abelard alcatuiesc unul dintre marile cupluri de indragostiti. S-au iubit in secolul al XII-lea, au petrecut 18 luni impreuna, el a fost castrat din ordinul unchiului ei, s-a retras la abatia St. Dennis si a sfatuit-o si pe ea sa se calugareasca dupa ce va naste copilul. S-au si casatorit pe ascuns, desi ea nu era de acord, preferind statutul de amanta. Dupa 12 ani de trait fiecare la manastirea lui, legatura s-a reinnodat la modul epistolar, scrisorile fiind azi celebre. El a murit in 1142, ea in 1164, dar in 1817 corpurile le-au fost mutate impreuna, in cimitirul Pere Lachaise din Paris. Josephine Bonaparte fusese impresionata de povestea lor.

Abelard n-a meritat-o pe Heloise. Fiind castrat, a ramas castrat peste tot, ca sa zic asa, in timpul acesta afisind o raceala de sfere inalte, Heloise raspunzind, in schimb, cu inflacarate declaratii de iubire eterna. Heloise era o tipa cool pentru vremea ei si ar fi fost si in vremea noastra, libera in iubirea ei si dispusa sa se sacrifice – ceea ce a si facut. Si Abelard a fost misto, dar mie nu-mi inspira incredere. Din ce am citit, mi s-a parut un egoist – „nemuritor si rece“. In fine, au incalcat toate regulile. El facuse juramintul celibatului, dar nu numai ca s-au casatorit (in secret), ci au si avut relatii premaritale (chiar in refectoriul unei biserici). Colac peste pupaza, copilului i-au spus Astrolabe (asa cum mi-as boteza eu copilul Computeru).

De ce vorbesc despre Heloise si Abelard? Pentru ca un vers din poemul lui Alexander Pope a inspirat titlul unui film. Versul este , iar filmul, tradus la noi prin (regia ) incoace, a deschis un fel de agentie de voiaj. Adaptation (regia tot Spike Jonze ) era schizoid de-a binelea, iar (regia George Clooney) lucra si el bine la ideea de masca/persona.

Operatia din film, de stergere a memoriei, e, in esenta, tot un soi de . „Blessed are the forgetful, for they get the better even of their blunders.“/ „Fericiti cei ce uita, caci iau din greseli doar ce-i bun“, suna o fraza din Nietzsche, amintita in film. Ma intreb cine are dreptate. Abelard, care „da la spate“ si uita, sau Heloise, care nu uita si „nu da la spate“? Care o fi fost mai fericit? Eternal Sunshine ... poate sa insemne si ca iubirile mici se repeta, ca si greselile neasumate.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din cinema

Cauta-ti perechea