"Legaturi bolnavicioase" - triunghiul are unghiurile rotunjite

Oamenii vor fi curiosi sa vada Legaturi bolnavicioase cel putin din doua motive. O data pentru ca au auzit/citit ca este un film despre doua lesbiene, ceea ce pentru Romania e o premiera absoluta (filmul vine si in coada lui Brokeback Mountain).

Sau pentru ca Tudor Giurgiu e un model de reusita si trebuie, daca nu prins pe picior gresit, macar tinut sub ochi. Fostul director al Festivalului de film Transilvania a devenit la 33 de ani presedintele director general al Televiziunii nationale. La o adica, n-ar fi de mirare ca rauvoitorii sa lege cele doua lucruri si sa spuna: "Ei, uite ce filme face seful TVR-ului!"

Filmul a beneficiat de un marketing cum scrie la carte. Caiete frumoase de presa, in culori, cu text suficient si interviuri, DVD-uri cu poze, un site internet, un afis occidental pe care sunt trecute si doua recomandari din presa straina ("Variety", editia de festival a Berlinalei, si "The Guardian").

Cat filmul era in lucru, redactiile primeau regulat comunicate cu informatii la zi. Lucrurile de mai sus pica un pic ciudat la noi, cand alte filme romanesti ies cu un "caiet de presa" de-o foaie, dar ar trebui sa fie lucruri normale. Ele nu fac un film sa para mai bun decat e, dar te fac sa vezi ca tuturor celor implicati in film le-a pasat de el pana la capat. (Si au avut si bani.)

Inspirat de romanul omonim al Ceciliei Stefanescu, filmul a suferit, pe langa adaptarea deloc facila a cuvantului la imagine, si o schimbare in continut, creand relatia incestuoasa dintre eroina Kiki si fratele ei, Sandu. In film "e vorba" despre iubirea dintre doua studente, colege la Litere in Bucuresti, si, en passant, despre relatia incestuoasa dintre Kiki si Sandu. Primul film despre o relatie homosexuala de la noi (si incestuoasa, daca nu ma insel - de unde si ratingul 14) pare ca vrea sa nu fie luat ca atare. Regizorul si scenarista vorbesc despre o poveste romantica, de dragoste, in care elementul incest n-a fost introdus pentru a face filmul mai interesant, ci pentru ca personajele nu erau caracterizate suficient si prin familiile lor. Atunci ce rost mai avea ca povestea de dragoste sa aiba loc in interiorul unui triunghi atat de bizar si de bolnavicios?

Lucrurile laudative din deschidere se refera partial si la film. Legaturi bolnavicioase e ingrijit, curatel, filmat frumos, lumina pica bine, muzica e frumoasa (Chris Martin & Faultline - cu copyright!!); personajele poarta haine trendy, gablonturi de la Meli Melo; culorile de la pernele din casa se asorteaza cu hainele aruncate pe fotoliu; viata la tara e senina si colorata; actorii sunt frumosi, simpatici; filmul e si cu Puya, si cu Mihaela Radulescu; replicile sunt frumoase, prea literare uneori. Eticheta care se potriveste cel mai bine filmului e "trendy".

Cele doua povesti de dragoste n-au din pacate adancime, iar dramatismul razbate doar de doua ori, in doua secvente puternice (masa in familia lui Kiki si cearta de la tara). Daca latura incestuoasa ar fi fost mai accentuata sau daca ar fi constituit miezul filmului ( Maria Popistasu e mult mai credibila in relatia cu Tudor Chirila decat in cea cu Ioana Barbu), rezultatul ar fi fost altul.

Regizorul spune ca n-a vrut sa apese o alta pedala decat cea pe care plecase, dar, asa, povestea de dragoste traita in amintire de Alex nu e decat o rememorare idilica, de studenta romantica, un fel de "La Medeleni", cum spunea cineva. Pacat ca filmul nu si-a pus stacheta mai sus, pentru ca ar fi putut trata foarte bine, in limitele romantismului chiar, diferenta enorma de perceptie dintre tinerii de azi si parintii lor bine intentionati, dar care traiesc in alta paradigma. Filmul pierde cu atat mai mult cu cat actorii sunt foarte buni , si cei tineri, si "batranii", parintii fetelor si gazda (Catalina Murgea), semn ca regizorul a stiut ce sa le ceara.

Legaturi bolnavicioase nu poate fi judecat pentru ce si-a propus si n-a reusit. Si-a propus sa fie "light", si asa este.