Juno –un inceput bun pentru maturizare

Pana la Juno vazusem doar doua dintre filmele nominalizate la Oscar-ul din acest an (Atonement si Michael Clayton). Si daca pana la Juno nu am fost incantata foarte tare de nici unul, ultimul vazut ma face sa zic ca mi-as dori sa ia Oscar-ul. Si nu numai la cel mai bun film, ci si la cea mai buna actrita sau cel mai bun scenariu si chiar si la cel mai bun regizor.

Filmul m-a prins de la primele replici si de la primele imagini. Replicile curg una din alta pastrandu-si constant ritmul si sunt atat de ingenioase si de suculente incat m-au facut se exclam de cateva ori de incantare. Se sustin unele pe altele si nu pare iesite din context sau de umplutura in nici un moment al derularii actiunii.

Alaturi de replicile inteligente si amuzante, se succed cu rapiditate imaginile dinamice si foarte colorate. Pot spune ca in sfarsit am vazut un film intens, viu, energic si plin de umor inteligent care sa ma incante nu prin imagini macabre sau cadre dezolante si tocmai prin opusul acestora.

Un copil mai matur decat varsta

Daca curiozitatea si plictiseala au facut pe tanara de 16 ani, Juno (Ellen Page), sa ramana insarcinata tocmai intr-o vreme in care asa ceva era de neconceput pentru ea, deciziile luate ulterior ii demonstreaza maturitatea si rationamentele logice.

Dintr-un oarecare sictir (aflam mai tarziu ca nu a fost doar asta), Juno decide sa faca sex cu cel mai bun amic, Bleek (Michael Cera). Din nefericire, curiozitatea ii este mai mult decat satisfacuta : la doar 16, tanara ramane insarcinata. In lumea ei compusa din incapatanare, glume, o chitara si o formatie, baieti alergand ca niste bucati apetisante de carne, inteligenta si putere de decizie si alaturi de prieteni speciali, apare o noua provocare.

Se naste o provocare mai intensa decat varsta, dar care scoate la iveala calitati mai mature decat aceeasi varsta. Decisa sa ofere copilul unei familii in care dragostea sa primeze, Juno, ajutata de propria familie si prieteni, va trece cu o neclintire impresionanta si peste aceasta intamplare.

In sfarsit am de-a face cu ceva real

O astfel de greseala este aspru pedepsita si are repercursiuni in multe alte filme pe acelasi subiect. Insa, aici, am putut spune ca in sfrasit tanara care a gresit are parte de o familie mai mult decat iubitoare, de oameni care o sustin si de un mediu deloc toxic. Este extrem de placuta senzatia de a vedea o familie ca a lui Juno gata sa ii sara in ajutor, care ii intelege greseala si care ii accepta deciziile.

Este induiosator, frumos si plin de speranta o astfel de intorsatura de situatie. Nu tipete, nu pedepse, nu exilari, nu abandonare sau refuz de acceptare . O reactie normala, sanatoasa si reala. Juno are parte de o familie care o va ajuta si sustine si, in plus, de un mediu normal ca cel dezvoltat in jurul ei de catre prieteni si colegi de liceu .

Scenariul filmului este extrem de sincer. Totul devine veridic in gura personajelor si nu ai parte de pierdri de ritm sau intensitate si nici de replici puse doar pentru a umple. Cateva sunt memorabile, iar majoritatea sunt inteligente si formeaza un tot foarte frumos si care m-a facut sa rad cu lacrimi nu doar de 2 – 3 ori.

Alaturi de un scenariu original care, sper din tot sufletul, sa ia un Oscar, armonia constructiei se sutine cu imagini si cadre parca desprinse din videoclipuri de buna dimineata (acelea pe care le vezi la o cafea de dimineata pentru a te umple de energie) si care nu fac decat sa incante vizual.

Ellen Page , aproape de perfectiune

In mana unui regizor complex, deoarece toate deciziile sale au fost de-a dreptul incantatoare, pe nume Jason Reitman (il cunoastem din Thank You for Smoking), tanara Ellen Page (geniala si in Hard Candy) se metamorfozeaza in ceva cu adevarat real. Devine cel mai real personaj al unui astfel de subiect. E desteapta, ironica, hotarata si plina de sperante. Iar modul in care decide sa-si inceapa viata (caci are doar 16 ani) este cel mai bun, asa cum auzisem la un alt spectator.

Actrita te face sa simti alaturi de ea cum e sa fii copil pe cale e a da nastere unui copil. E fermecatoare si fiecare aparitie a sa pe ecran e potrivita pentru a sustine povestea.

Alaturi de Ellen Page, toate celelalte personaje sunt foarte bine conturate si foarte complex interpretate. Jennifer Garner face un rol foarte bun, iar atentia pentru detalii o fac extrem de naturala in interpretare. Sunt demn de mentionat toti ceilalti actori din distributie caci nici unul nu e fals, nu deranjeaza si nu pare altceva decat ceea ce trebuie.

Pe scurt, Juno este unul dintre cele mai incantatoare filme vazute recent si, din fericire, nu pot spune ca ceva din constructia lui ar fi in plus sau prea putin. Este un film de vazut chiar de mai multe ori si, pe langa mesajul social nederanjant, dar evident, va veti bucura de multa energie si dinamism si de un sentiment pozitiv. Un mod bun de a incepe saptamana!

NOTA : 10/10





Daca vrei sa afli inaintea tuturor ce se intampla in lumea filmului si la ce sa te astepti de la noile aparitii, aboneaza-te la Newsletterul de Cronici Cinema.acasa.ro