S-ar mai putea spune ca lumea s-a saturat de ororile de pe ecranele inecate in sange, de trupuri dezmembrate, mate imprastiate, ochi scosi, daca atat de poleitul Joyeux Noël al lui Christian Carion a castigat adeziunea multora, inclusiv a presei straine de la Hollywood, care l-a preferat creatiei lui Cristi Puiu , Moartea domnului Lazarescu, pentru nominalizarile la Globul de Aur.
Filmul in intregul lui are fragilitatea induiosatoare a unui glob de Craciun, stropit cu sclipiciuri. Inspirata de un caz real – scurta fraternizare a inamicilor in noaptea sarbatorii din 1914, in numele unor sentimente fara culoare conjuncturala – povestea are aerul de a apartine unor militari care stiau, de pe atunci, ca viata o sa bata cinematograful. Asa se face ca vedem cum rasar braduti scaldati in lumini pe imaculata intindere inzapezita ce sterge liniile de demarcatie, spre bucuria tuturor natiilor aflate in conflict; cum isi povestesc ofiterii, unul altuia, viata lasata in urma, cum profita pana si o pisica de armistitiul ad-hoc. Iluzoriu, totusi, armistitiu , cu un ragaz in care inamicii isi pot face daruri (o tigara, o ciocolata), pot asculta doi mari cantareti de opera, indragostiti despartiti de razboi, sau juca o partida de fotbal. Asa o fi fost, numai ca, adaugata pacifismului pasager „din realitate”, eleganta cinematografului lui Christian Carion transforma razboiul intr-un show. Un fel de replica a candorii, a bunelor sentimente, data luciditatii unei capodopere: „Iluzia cea mare“, a lui Renoir.
P.S. Craciun fericit, turnat in cea mai mare parte in studiourile Media Pro (coproducatore), cu Guillaume Cantet, Daniel Bruhl , Diane Krüger, Gary Lewis, reprezinta propunerea Frantei pentru cursa nominalizarilor la premiile Oscar.