vina in Bucuresti, la fata sa Tuta ( ) si iubitul acesteia ( ), pentru a-l intalni prin orice mijloace pe cel adorat.. Pasiunea ei obsesiva pentru “spicher”si demersurile repetate de a-l
contacta sunt descoperite de familie iar consecinta imediata va fi batjocorirea si umilirea ei permanenta care o vor face sa ia in considerare varianta sinuciderii.
Filmul surprinde degradarea fizica,morala si psihica a societatii romanesti si atmosfera apasatoare,maladiva si deprimanta ce o inconjoara, inscriindu-se astfel intr-un tipar des intalnit al cinematografiei autohtone
de dupa ’90. Sint comice aparitiile “cerbisorului” Paul, surprins si imaginat in diferite ipostaze si reactiile si efectele puternic resimtite de Doamna Nica.
Avem figuri caricaturale, situatii grotesti, dezgustatoare, servite cu multa generozitate, un montaj deplorabil cu cadre aruncate la intamplare, decupate intr-o maniera nepotrivita si un sunet prelucrat deficitar. Scenariul e prost inchegat, mult prea incarcat si haotic pe alocuri, deraiaza frecvent si aproape isi pierde continuitatea si comprehensibilitatea in ultimel 45 de minute.
Jocul actorilor este uneori excesiv de artificial si fortat dar alegerea distributiei a fost in mare una potrivita. reuseste sa redea destul de exact comportamentul deviant,disperat si confuz al unei clase sociale condamnata la saracie, singuratate si , lipsita complet de alternative si sprijin.
Filmul e greu de urmarit , iti lasa un gust amar si trist si e o adevarata provocare sa rezisti nervos pana la final.
Autor: Andreea Drogeanu