Filmele istorice ajung greu pe marile ecrane de la noi, poate si din cauza faptului sa sunt ceva mai greu de digerat si apeleaza de multe ori la cultura generala a cinefililor nostri.
Agora este o incercare curajoasa a distribuitorilor de filme romani de a oferi si altceva decat productii cu efecte spectaculoase a la Avatar sau 2012 sau comedii romantice cu glume previzibile.
Agora este o calatorie in timp, tocmai in secolul 4 dupa Hristos, in orasul egiptean Alexandria, intr-o perioada plina de framantari religioase. Pelicula lui Alejandro Amenabar surprinde Egiptul antic in toata splendoarea sa, cu lupta dintre aparatorii crestinismului, o religie in plina expansiune teritoriala, si cei ai religiilor politeiste.
Revoltele religioase ajung pana si in celebra biblioteca din Alexandria, institutie in care preda Hypatia (Rachel Weisz), astronom si matematician de geniu.
Hypatia a jurat ca isi va dedica viata cultivarii spiritului, refuzand din start casatoria, insa asta nu inseamna ca nu are admiratori. Pentru inima frumoasei Hypatia lupta Orestes, discipolul acesteia ( Oscar Isaac ), un tanar de vita aleasa, si Davus (Max Minghella), sclavul ei. Desi o iubeste enorm pe stapana sa, Davus trece de partea crestinilor, pentru care Hypatia reprezinta un adversar care trebuie eliminat, caci doar religia nu s-a impacat niciodata cu oamenii care gandesc.
Dupa un slalom printre genuri cinematografice precum thriller, horror, drama sau filmul biografic, regizorul chilian Alejandro Amenabar isi ia avant si debuteaza in lumea filmului istoric.
Agora incanta privitorul prin decorurile maiestuoase, aproape fara cusur. Daca filmul ar fi proiectat si in varianta 3D (evident, daca aceasta ar exista), probabil ai jura ca te afli pe una din strazile Alexandriei antice. Foarte inspirat este felul in care este filmata productia, cu multe cadre de ansamblu si filmari tip fast-forward (forfota umana, vazuta ca o replica la scara mare a unui cuib de furnici) sau slow motion (papirusurile care plutesc in aer).
Nu am cum sa nu remarc coloana sonora a lui Dario Marianelli (The Soloist, Atonement, V for Vendetta), care puncteaza corespunzator momentele pline de incarcatura emotionala ale filmului.
Dupa multipremiata prestatie din The Constant Gardener, Rachel Weisz incearca face un rol memorabil si in Agora. Actrita britanica este alegerea nimerita pentru omul de geniu, care nu cedeaza pana nu afla adevarurile matematice si astronomice despre lumea care ne inconjoara.
De asemenea, buna si partitura actorului israelian Ashraf Barhom (l-ati vazut in The Kingdom si Paradise Now), in rolul lui Ammonius, un crestin fanatic cu apucaturi violente. Nu stiu ce indicatii regizorale a primit Barhom, cert este ca a reusit sa imprime personajului sau, aparent fara niciun efort, ura cat pentru doua filme.
Agora este o palma atent plasata pe obrazul celor in acceptiunea carora crestinismul inseamna doar iubirea de aproape si toleranta. Dupa cele aproape doua ore de Agora, parasesti cinematograful cu multe semne de intrebare vizavi de religia pe care multi dintre noi o imbratiseaza.
Filmul are meritul de a surprinde partea intunecata a crestinismului, o religie capabila de varsari inutile de sange, mustind de intoleranta, ingraditoare de libertate de gandire, care transforma discipolii in simple unelte ale unor lideri religiosi.
Agora este un film pe care nu-l recomand celor care privesc religia cu ochelari de cal. Daca esti gata sa treci peste ideile preconcepute si vrei sa afli cate ceva si despre faptele mai putin glorioase infaptuite de crestini, atunci Agora este categoric un must-see.
Urmareste mai jos trailerul filmului Agora:
