Filme

#hollywood #cinema #film #cliseu #horror

10 motive pentru care filmele horror sunt amuzante

Ma amuza foarte tare sa urmaresc un film prost. Desi stiu ca plotul acelei pelicule echivaleaza cu ineptiile unui pusti de 5 ani fara prea multa imaginatie, de fiecare data ma trezeasc prinsa de scaun asteptand marele final, intotdeauna acelasi, de altfel.

Preferatele mele? Filmele horror cu multa vopsea rosie irosita de pomana, blonde bune cu Iq 0 si psihopati redundant de previzibili. Cu o pofta masochista de a-mi distruge ultimii neuroni ramasi, optez pentru un thriller-horror de mana a cincspea, ma asez confortabil in scaun cu bolul de floricele in brate si astept cu nerabdare sa mi se deruleze in fata ochilor un nou sir de clisee made in Hollywood. Evident ca la fiecare 5 minute exclam de indignare: „Hai frateee, ma lasi. Asta e prea de tot!” Cu toate acestea, niciodata ultimele puseuri ale inteligentei mele nu sunt suficiente pentru a opri filmul. De ce? Pana la urma care sunt motivele pentru care din cand in cand optam pentru un film prost?

Mai bine ne separam

HorrorAcesta este cel mai des intalnit cliseu in filmele de groaza hollywoodiene. Atunci cand sunt urmariti de un psihopat , de fiecare data intr-un grup de prieteni se gaseste unul genial care sa spuna „Hai sa ne separam”. De ce ai face lucrul acesta? Acum serios, te-ai putea gandi ca, daca esti in creierii noptii in mijlocul unei paduri pline de pericole, inconjurat de semne evidente menite sa te atentioneze: „Hello!! Esti urmarit...The Bad Guy este fix in spatele tau”, chiar este o idee buna sa te desparti de grup si sa o iei la sanatoasa? Probabil se vrea derutarea adversarului, dar se ajunge, asa cum stim, la o disparitie nefericita a celui care a parasit grupul.

Usa este blocata!

Intotdeauna in acest gen de filme, usa menita sa te scape de unul mare si rau trebuie sa fie blocata. Fie ea din lemn, metal, dur sau usor de spart, acea nenorocita de usa nu este facuta sa se deschida, desi cu 5 minute inainte functiona perfect. Si cel mai adesea, tipele sunt puse in astfel de situatii. Ceea ce ma duce cu gandul ca se vrea a fi doar o alta incercare penibila a scenaristilor de a arata ca, deh, daca esti femeie, suporti consecintele. Barbatii sigur ar fi gasit o posibilitate sa evadeze, forta lor nemasurata ar fi smuls usa cu tot cu balamale, sau ar fi infruntat psihopatul cu mainile goale.

Un moment total nepotrivit pentru a-ti muri motorul

La fel ca si in problema cu usa si masinile prezinta aceleasi simptome. Insa nu asa, orisicum; nu-ti poate muri motorul in orice conditii. Pentru a ajunge la aceasta performanta trebuie neaparat sa fii ultra-mega grabit si cu un psihopat pe urmele tale. Este necesar sa si scapi de vreo 3 ori cheile pe jos de emotii, sa dai de 10 ori la cheie si sa strigi isteric „Haide odata, porneste”. Sper ca realizeazi ca jucausa masinuta isi va reveni fix in momentul in care nenea psihopatul este cu satarul deasupra capului personajului, nu?

Serios acum, tu chiar n-ar fi trebuit sa fii mort??

HorrorAcesta este unul dintre cliseele mele preferate; aproape ca ajungi sa adori faptul ca acel criminal pus la grele cazne chiar n-a murit. Pana la urma, simplul fapt ca ai fost inecat, aruncat in aer si sugrumat, nu implica si faptul ca ai murit? La finalul filmului, cand va intra genericul, o manuta tremuranda si insangerata de-a ta, criminal psihopat cu 9 vieti ce esti, isi va face intotdeauna simtita prezenta pe ecran pentru a ne sugera noua ca ar fi cazul sa ne pregatim serios pentru un sequel. Nu de alta, dar tu vei reveni, sfidand orice logica si ratiune ce tine de medicina umana.

Sa investigam, zic!

Ma amuza cum de fiecare data, si aici mai mult personajele feminine sunt vizate, fix in mijlocul noptii, fara nicio posibilitate de aparare, niciun obiect contondent prin preajma, niciun prieten care sa-ti sara in ajutor, tu, femeie hartuita de un psihopat obsedat, te hotarasti sa investighezi locurile pe unde s-a preumblat mai daunazi acesta. Pe principiul curiozitatii care frizeaza prostia, tot timpul personajele feminine sunt atrase astfel in cursa si sfarsesc cum nu se poate mai sangeros atunci cand pornesc sa investigheze pe cont propriu.

Politia, prompta si la datorie cand totul se termina

Acest cliseu a devenit odata cu celebrele gogosi, o caracteristica tipica a politiei americane. Si asta numai datorita acestor gen de filme trase la indigo. Pe langa faptul ca mai mult incurca lucrurile decat sa le descurce, politia americana nu catadicseste sa-si faca simtita prezenta decat la final, cand nu mai e niciun pericol, criminalul este invins si un unic supravietuitor se taraste cu ultimele forte pentru a se salva din casa aflata in flacari. Fie ca ii suni inainte, fie ca nu ii suni deloc, reprezentantii autoritatii vin „nino-nino” repejor si mintenas doar dupa ce batalia a fost data. Cred ca pun un pariu inainte si ajung la fata locului doar pentru a vedea care e scorul final. Pana la urma cine a castigat? Criminalul sau victima? Am castigat pariul?

Sunt blonda, deci ma impiedic si cad

De obicei, blondele, in acest gen de film, exista doar pentru a intari convingerea, in caz ca exista vreo indoiala, potrivit careia sunt proaste si isi merita cu varf si indesat bancurile care se fac pe seama lor. N-are rost sa spun ca intotdeauna sfarsesc prost, cu hainele sfasiate si silicoanele deranjate. Ceea ce nu pricep eu este de ce toate, dar absolut toate, trebuie sa se impiedice si sa cada fix atunci cand sunt urmarite? Oare atata mers pe tocurile alea cui care le pun in evidenta extensiile cele blonde nu le-a invatat sa-si mentina echilibrul si in astfel de momente de criza pline de tensiune? Pare-se ca nu.

Probabil este vantul

HorrorTot timpul, intr-un film cu adolescenti cu niste neuroni lipsa trebuie sa se gaseasca unul care sa incurce criminalul cu vantul. Cum vine asta? Chiar daca afara e frumos si senin si nicio adiere de vant nu se resimte, atunci cand cineva intreaba: „ce s-a auzit? Ce e zgomotul asta?”, se gaseste cineva sa spuna: „Probabil este vantul”. Chiar nu vor sa priceapa ca ar putea fi criminalul/monstrul/bau-bau/ ala mic si negru de i-a urmarit tot filmul?? Nu. Cu siguranta este...vantul.

Nu mai cere indicatii

Se poate intampla deseori in filmele horror sa te gasesti pe un drum „in the middle of nowhere”, pierdut si fara benzina. Tinzi sa ceri ajutor. Dar de ce ai alege benzinaria aceea parasita si abandonata din mijlocul drumului sau casa aceea singuratica din padure pentru indicatii? Esti ferm convins ca le vei primi? E ca si cum ai intreba: „E cineva aici care ar putea sa-mi spuna si mie unde gasesc locul cel mai potrivit pentru a fi torturat si eventual ucis in chinuri groaznice de catre un criminal dement?”

Impaca-te cu ideea ca nimeni nu te va crede

Fie ca iti este prieten, parinte, cunostinta sau un simplu strain, nimeni niciodata nu te va crede cand incerci sa spui ca esti urmarit de un asasin/monstru/zombie, nici de-ar fi sa fii pus la detectorul de minciuni. Ca atare nu mai incerca sa le ceri lor ajutorul. N-ai nicio sansa si pierzi timp pretios. Adica, serios, poti muri mai repede, fara sa te mai complici si sa te mai si frustrezi ca lumea te considera nebun.

 

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din cinema

Cauta-ti perechea