Filme

#_diavolul-se-imbraca-de-la-prada-2006

Un Satan mult prea simpatic

Prem
iera „Diavolul se imbraca de la Prada“ demonstreaza inca o data – de parca mai era nevoie! – ca dintr-o carte buna poate iesi un scenariu lamentabil.

Best-sellerul lui Lauren Weisberger se axa pe o eroina tipica „chick-lit“: zapacita, pierduta odata ce facultatea s-a incheiat, influentabila, dar nu in ultimul rind spirituala si gata sa isi accepte greselile cu o doza de umor. Cum toata povestea era spusa din perspectiva ei, a lui Andy Sachs, hazul era esential, fiind unicul element care singulariza protagonista.

Lipsit de condimente

Or, cum scenariul o lipseste exact de replicile savuroase si de meditatiile trasnite, interpreta rolului principal, Anne Hathaway, nu mai are prea multe de facut decit sa stea si sa joace o fraiera de la A la Z. Andy se angajeaza la celebra revista glossy „Runway“ ca asistenta a asistentei redactorului-sef Miranda Priestly ( Meryl Streep ), un guru al modei, dar si un tiran cu pretentii absurde de la angajati: sa gaseasca un avion care s-o transporte de la Miami la New York pe timpul unui uragan, procurarea ultimului roman din seria „Harry Potter“ inca nepublicat etc. Incet-incet, Andy isi pune intre paranteze familia, iubitul si prietenii, incepe sa vorbeasca jargonul modei, apoi sa il traiasca si se trezeste ca trebuie sa aleaga intre principiile ei si un stil de viata cu care se acomodase deja. O poveste care are unicul merit ca arata culisele modei, mai ales in ipostaza ei de pat al lui Procust.

Traiasca personajul complex!

Pe linga curatirea de unele elemente „non grata“ la Hollywood (de exemplu, prietena alcoolica a lui Andy, Lilly, care s-a transformat intr-o negresa cu inalte standarde morale), scenariul schimba complet centrul de greutate – Miranda, nu Andy, devenind piatra lui unghiulara. Si, cum nu iti permiti s-o pui la munca pe Meryl Streep cind rolul cere o stereotipizare si o demonizare a personajului, era clar ca Miranda Priestly trebuia sa devina o idee mai complexa decit „diavolul“. Or, aceasta modificare e cheia esecului filmului. Relatia initiala de forta, intre o Andy confuza, dar care, impinsa la limita, o tine pe a ei, si un personaj negativ , uns cu toate alifiile si convins ca stilul ei de viata reprezinta idealul tuturor, facea ca lectura sa-si merite banii.

Lungmetrajul face insa din Andy o piftie fashionista si din Miranda o victima eroica a compromisurilor cu care vine succesul, asa ca tot conflictul se duce pe apa simbetei, iar spectatorul ramine doar cu compasiune pentru ambele personaje.

Bomboana de pe coliva

Caietul de presa al peliculei dixit: „Filmul ofera ocazia de a admira creatii autentice ale marilor creatori, precum Valentino (care apare in persoana), Prada, Chanel, Dolce & Gabbana, Donna Karan, Bill Blass, Galliano si multi altii“. Partea comica este ca dintr-un interviu oferit de Meryl Streep se vad si culisele obtinerii acestor toalete fabuloase: „Pat Field nu avea suficienti bani ca sa cumpere recuzita, ginditi-va ca doar una dintre genti costa 12.000 $. A trebuit sa se bazeze pe relatiile ei cu designerii, sa ii convinga sa ne imprumute haine si sa caute altele, de arhiva“, relateaza amuzata actrita.

Oferte pentru tine

  •   2006-09-29
  •  
  •   comentarii

Articol scris de

Acasa.ro

Vezi toate articolele

Articole din cinema

Sfatul expertului


Citeste pe Romaniatv

Cauta-ti perechea

Sfatul expertului

Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii