Ryna, castigatoarea de la capatul lumii

Cottbus, o zi obisnuita de festival. Un public apatic, profesionisti ai festivalurilor sau cinefili impatimiti incep sa priveasca absenti povestea Rynei, fata a carei existenta se desfasoara in spatiul inchis dintre ape, intr-un sat din Delta. Filmul intra prin cotloanele vietii unei adolescente , terorizata de un tata autoritar, care-i neaga pana si feminitatea, tunzand-o regulat si aruncandu-i rochiile. Prima reactie pe care o simti venind din partea pu-blicului este o oarecare neliniste, un freamat in fata unui lucru incarcat de exotism local, dar ale carui asperitati incep sa zgarie retina atat de mangaiata de confort vizual a spectatorului occidental. Daca totul s-ar fi oprit aici, probabil ca filmul ar fi fost o pelicula oarecare, proiectata intr-un festival oarecare. Pro-iectia insa isi urmeaza cursul si ceea ce parea doar un film cu o puternica cromatica locala devine povestea unei evadari, a luptei crancene, sangeroase pentru desprinderea din itele autoritatii paterne. Ryna incepe sa rupa paienjenisul de minciuni, incearca sa gaseasca fisura din carapacea lumii in care este prizoniera, iar publicul incepe supus sa o ur-meze. In acest punct devine per-ceptibila si mana regizorala a Ruxandrei Zenide, in intuitia cu care reuseste sa aduca o poveste de la capatul lumii, straina de experienta unei existente comode, rasfatata de fast-food-uri vizuale si existentiale, in zona de interes a spectatorului. Este momentul in care incordarea publicului devine o realitate a pro-iectiei iar reactiile sale viscerale, provocate de experientele extreme ale eroinei, se strang ca intr-un spasm.

Povestea eroinei continua, lupta cu himerele tatalui devine suportul pe care creste ca o excrescenta cumplita, durerea si trauma fizica a violului - boala sangvina a eroinei este o metafora a suferintei fizice, a pierderii vitalitatii.

Tatal sever si autoritar, in aparenta iubitor, isi vinde fiica pentru un pumn de alte iluzii. Dar tocmai aici, sub acest edificiu subred al dragostei paterne, Ryna gaseste crevasa prin care fuge spre o alta lume poate cu nimic mai buna decat cea din care a plecat.
Este momentul unei totale reconsiderari a povestii si a simbolisticii sale; drama fetei se transforma in drama invidului prizonier intr-o lume totalitara, hranit cu portii gigantice de minciuni ideologice si cu firimituri de iluzii. Premiul Special al Juriului de la Festivalul Filmului Est-European a rasplatit tocmai acest efort de a face vizibila o drama istorica prin fereastra unei casute din Delta.

Multi dintre criticii prezenti la festival s-au intrebat de ce sunt atat de putine femei in filmul unei regizoare. La o simpla contabilizare sunt doar patru eroine, fatete posibile, proiectii virtuale in diferite secvente de timp ale Rynei. Raspunsul este relativ simplu: filmul Ruxandrei Zenide nu este consemnarea unei batalii psihologice, pe frontul emanciparii feministe, ci tragedia unei perioade, o bucatica de istorie vizibila prin existenta unei fete oarecare, de la capatul lumii.

La sfarsitul proiectiei am simtit sala incordata ca un arc, poate nu mangaiata si rasfatata in orgoliile sale de specialisti intr-ale cinema-ului, ci atinsa de magia suferintei. Si asta inseamna enorm pentru o regizoare debutanta.