My Life In Ruins este o noua incercare de a aduce in atentia spectatorilor o comedie care se invarte in jurul culturii grecesti.
Lucrurile au mers ca unse in 2002 cu pelicula My Greek Fat Greek Wedding, asa ca s-a decis sa se opteze pentru aceeasi reteta: o Nia Vardolos in dubla ipostaza (personaj principal al filmului si totodata scenarist), un Tom Hanks figurand pe lista producatorilor filmului si un regizor specializat in comedii romantice (Donald Petrie).
Nia Vardalos o joaca pe Georgia, o profesoara americana de istorie antica fara catedra. Cum nu sunt sanse sa prinda un post vacant ,Georgia se muta in Grecia si se apuca de meseria de ghid turistic. Starea de spirit a Georgiei este undeva la nivelul solului. Nu are un iubit, nu practica meseria pe care si-o doreste si este pe punctul de a zbura din agentia de turism la care lucreaza.
Istorie greaca vs. suveniruri ieftine
Eforturile ei de a le preda ca la scoala lectii de istorie greaca turistilor sunt sortite esecului, avand “norocul” de a calauzi turisti dezinteresati de informatiile legate de ruine, zeitati si alte povesti antice. In schimb, ei prefera sa alerge la cumparaturi si sa ocheasca suveniruri ieftine.
Irv Gordon (Richard Dreyfuss), un mosneag pus mereu pe glume, ii arata Georgiei ca soarele poate rasari si pe strada ei. Georgia descopera subit ca iubirea vietii ei estePoupi (Alexis Georgoulis), chiar soferul care conduce autobuzul cu turistii ei.
Nia Vardalos arata nesperat de bine la cei 46 de ani ai sai: fara cearcane, fara riduri si fara kilograme in plus. Insa totusi ramane un mare mister pentru mine cine a avut geniala ideea ca Nia Vardalos sa o interpreteze pe Georgia, o femeie care are curajul sa afirme chiar in film ca are 25 de ani.
Georgia, ca de altfel si majoritatea personajelor din film, sufera de superficialitate. Este simpatica, naiva, disperata si…cam atat. Cam putin pentru o profesoara reconvertita profesional, nu? Insa de ce sa aruncam cu rosii in actori, cand saracii nu au respectat decat scenariul? Acolo este de fapt buba. Scenariul este parca facut din dumicati gata mestecati. De ce sa te complici cu personaje care-ti dau batai de cap, cand e iti este mai la indemanana sa schitezi doar cateva trasaturi pentru fiecare si atat?
Un sofer sexy si atat!
Alexis Georgoulis, interpretul soferului de autobuz nu vine cu nimic care sa-ti atraga atentia. Vorbeste putin, zambeste/ranjeste mult si are corp de semizeu. Sunt lucruri pe care le intalnesti la sute de figuranti care bat in fiecare zi la usile agentiilor de casting.
Pe Richard Dreyfuss l-am descoperit cu greu in distributia filmului si nu din cauza machiajului. La 62 de ani, Dreyfuss arata ca de 70. Sa fi fost de vina trecutul sau plin de prafuri albe sau cele 3 casnicii prin care a trecut? In My Life In Ruins Dreyfuss face uz doar de prezenta si adauga inca un rol in filmografia sa: acela al unui batranel carcotas.
Unde-s poantele?
My Life In Ruins este o comedie care pacatuieste tocmai prin lipsa obiectului ei: poantele. Nu avem poante, ci doar personaje care cel mult starnesc un zambet (babuta furacioasa, canadienii politicosi, spanioloaicele suparate pe barbati, americanii cu obiceiuri nesanatoase etc).
Povestea de dragoste dintreGeorgia siPoupi este asemena unei baclavale: bine tavalita prin miere si nuci si insiropata peste masura .
Singurele elemente care reusesc sa te faca atent sunt decorurile ce te trimit cu gandul la Grecia Antica: templul lui Hefaistos, Oracolul din Delphi sau Parthenonul etc.
Ramane sa decizi singur daca merita sa mergi la cinema doar pentru a admira cateva ruine grecesti.
