Mamma Mia! - mare, soare, ABBA, Meryl Streep si nu mai aveti nevoie de altceva

Stellan Skarsgard, Pierce Brosnan, Colin Firth, Julie Walters si Meryl Streep canta si danseaza pe o coloana sonora asigurata de ABBA in decorul insulelor grecesti. Oare ce ar putea suna mai bine decat Mamma Mia? Un musical amuzant cu o distributie de cinci stele pe finalul unei veri in care nu prea am avut de ce sa ne entuziasmam.

Musicalul regizoarei Phyllida Lloyd este un foc de artificii, o explozie de energie, o cascada de momente amuzante si o “gramada” de Meryl Streep, care tinea mortis sa ne dovedeasaca ca stie si poate sa si cante pe langa faptul ca este o actrita excelenta. Probabil ca este deja evident ca Mamma Mia! m-a incantat pur si simplu si nu pot gasi (mai degraba nu vreau) ceva care sa nu-mi placa la el.

O fata si trei tati de la apus

Tanara Sophie Sheridan (Amanda Seyfried) are 20 de ani si de abia asteapta sa se marite cu Sky (Dominic Cooper), dar visul ei cel mare este sa-si gaseasca tatal care s-o conduca la altar in ziua nuntii. Are totusi o “mica” problema: mama sa, Donna (Meryl Streep) nu i-a spus niciodata cine este tatal ei adevarat, si asta pentru ca nici ea nu stie. O premisa buna pentru o comedie de situatie. Asa ca Sophie se inarmeaza cu mult curaj si cauta in jurnalul mamei sale indicii care ar putea s-o ajute sa-si implineasca visul. Cand descopera ca are trei potentiali tati (mama sa stia sa se distreze in tinerete!), ii invita la nunta sa in numele mamei, sperand ca isi va da seama care din ei este tatal adevarat.

Situatia se complica insa: cei candidati la titlul de tata, Sam (Pierce Brosnan) – un arhitect de succes, Bill (Stellan Skarsgard) – un aventurier flower power si Harry (Colin Firth) – un bancher “spontan”, ajung pe insula spre disperarea Donnei. Sophie este extaziata pentru ca dupa 20 de ani in care nu a stiut cine este tatal ei, se trezeste dintr-o data cu trei tipi, unul mai cool decat altul.

Intalnirea este o provocare atat pentru potentialii tati, care sunt reticenti in a-si asuma o asemenea responsabilitate, cat si pentru Sophie si Donna, a caror relatie mama-fiica se poate consolida sau destrama definitiv. Fiecare are insa ocazia de lucra asupra greselilor din trecut, de a se descoperi pe sine pe micuta insula greceasca si de a invata sa traiasca momentul. Este o comedie muzicala, asa ca totul se termina cu bine, dar nu conform planului initial. Mai multe aflati in sala de cinema si promit ca nu veti regreta.

Mare, insule, soare, cantari si Meryl Streep

Meryl Streep stie sa joace, asta e sigur, dar ca stie sa si cante, habar nu aveam pana la Mamma Mia! Si spre surprinderea mea, are o voce care suna foarte bine. Despre jocul lui Streep nu as avea ce sa comentez decat ca este la fel de incantator ca intreg filmul. Exista totusi un moment de exagerare usor melodramatic cand timp de mai bine de trei minute Donna ii canta lui Sam melodia the winner takes it all, care creeaza o mica rupere de ritmul alert al filmului, dar asta este “contributia” regizoarei, aflata la primul lungmetraj din cariera, ea fiind specializata in teatru si opera.

Amanda Seyfried face un rol la fel de suprinzator si ne arata ca stie sa joace si mai ales sa cante. Pierce Brosnan este insa veriga slaba la capitolul cantat si acum inteleg de ce spunea ca a fost complexat si tachinat de colegii de platou la filmari. Brosnan chiar nu are voce, dar apreciem faptul ca s-a straduit, desi ai impresia ca o sa moara asfixiat de cate ori deschide gura sa cante.

Secventele de dans pigmenteaza intreg filmul si in mod destul de echilibrat, desi unora li s-ar putea parea cam mult inghesuirea a nu mai putin de 24 de melodii ABBA intr-o ora si jumatate. Oricum, regizoarea face treaba foarte buna pentru o debutanta in lungmetraj si demonstreaza ca poate tine destul de bine o super-productie de gen sub control.

E superfluu sa adaug ca decorul insulei grecesti, celebrele cantece ABBA si numarul impresionant de vedete din distributie fac din Mamma Mia! un must see pe care vrei sa-l vezi, sa-l revezi si de care nu te saturi. Nu este cel mai reusit film musical, dar poate fi usor inclus in categoria celor mai bune pentru ca nu pretinde mai mult decat ofera: mult amuzament, buna-dispozitie, decoruri insorite si cantece ce va vor trezi, cu siguranta, multe amintiri. Mamma Mia! este si un omagiu adus de regizoare epocii disco si glam-rockului din anii ’70.

Un sfat in incheiere : nu plecati din sala de cinema cand incepe sa curga genericul pentru ca veti rata niste “bonusuri” cu cantec (cum altfel?) si sclipici. Vizionare placuta.

NOTA: 8.5/10