Law Abiding Citizen se anunta unul dintre cele mai pline de adrenalina filme ale anului 2009 si, cel putin, la capitolul asta nu dezamageste. Timp de mai bine de o ora si jumatate, pelicula lui F. Gary Gray este un rollercoaster de explozii, urmariri si scheme inteligente, dar asta pana in ultimele 15 min, pe care scenaristul ( Kurt Wimmer ) si regizorul au decis sa le faca praf si sa strice tot ce construisera atent pana atunci.
Gerard Butler nu mai este, in sfarsit, “the good-guy”, ci un tip cu sange rece, Clyde Shelton, care cauta razbunare pentru sotia si fiica ucise cu salbaticie in fata sa, incercand sa se ia la tranta cu un sistem judiciar american departe de a fi perfect.
De partea cealalta a baricadei justitiei il gasim pe Nick Rice (Jamie Foxx), unul dintre cei mai buni procurori, interesat mai degraba de propriul record de cazuri solutionate decat solutionarea propriu-zisa a acestora. Nick trebuie sa-i prinda si sa-i bage la inchisoare pe cei doi criminali vinovati de uciderea si violarea sotiei si fiicei lui Clyde.
Insa, Rice face un targ dubios cu unul dintre criminali, astfel ca doar unul primeste pedeapsa cu moartea (culmea, nici macar cel care era ucigasul), in timp ce capul intregii tragedii scapa doar cu cativa ani de inchisoare. Nemultumit de “dreptatea” aplicata de justitia americana, Clyde reapare la zece ani dupa moartea familiei sale si aduce autoritatile in pragul disperarii, punandu-si in aplicare un plan sangeros de proportii.
Unul cate unul tot cei implicati in cazul lui Clyde, de la criminali la asistentii si colegii lui Rice, incep sa moara in moduri pe cat de ingenioase, pe atat de macabre. Este o noutate sa-l vedem pe Butler avansand de la comediile romantice la postura de criminal in serie care-si taie, literalmente, dusmanii bucati cu drujba. Si scotianul chiar face treaba buna in 
rolul tatalui si sotului zdrobit de tragedia familiei sale care simte ca este de datoria sa sa ingenuncheze si sa demaste un sistem de justitie viciat.
Chiar daca tema luptei cu sistemul nu este noua, mi s-a parut, totusi, interesanta ideea de a schimba pe parcursul filmului rolurile celor doua personaje principale; atat Clyde, cat si Nick penduleaza de la bine la rau si din nou la rau, starnind pe rand simpatii sau antipatii din partea publicului spectator. Butler si Foxx au prestatii convingatoare, chiar daca Foxx pare uneori superficial si distant fata de personajul pe care-l interpreteaza.
Clyde este pe atat de crud in disperarea lui, pe cat este Nick de viclean in incercarea de a pastra aparenta unui sistem judiciar echitabil. Vietile celor doi sunt puse de cele mai multe ori in oglinda, astfel ca le este usor sa se puna in pielea celuilalt si sa-si ghiceasca miscarile. Cu toate acestea Law Abiding Citizen ramane imprevizibil pana la final; un final care, din pacate, dezamageste total, ruinand practic toata schema elaborata atent pana atunci.
Totusi, scenariul lui Kurt Wimmer ( Equilibrium , The Recruit, Street Kings) nu e rau, repet – fara ultimele 15 minute; reuseste sa-ti tina neuronii in alerta pana la un punct. Sfatul meu este sa faceti un exercitiu de imaginatie cu prietenii si sa discutati un alt sfarsit pentru Law Abiding Citizen atunci cand iesiti de la film, pentru ca finalul pare o improvizatie grabita, nejustificata si dezastruoasa, si nu un deznodamant decent.
Law Abiding Citizen nu este un film care sa va rascoleasca universul, nici pe departe, dar, cu siguranta, va va da de gandit. Iar eu merg pe principiul ca orice film care te face sa-ti folosesti mintea putin, merita pretul unui bilet la cinema.
