Cand am decis sa vad Fighting, recunosc ca am avut dubii serioase in privinta filmului si nu ma asteptam la o capodopera cinematografica. Dar ma asteptam macar sa vad un Film... si despre batai, asa cum promite titlul peliculei regizate de Dito Montiel.
Dialoguri tampite si actori de lemn
In afara de cateva secvente in care personajul principal, Sam (Channing Tatum) imparte cativa pumni, Fighting este o abureala totala pierduta iremediabil printre dialoguri jalnice si un joc actoricesc, daca pot denumi astfel prestatia distributiei, de lemn.
Fighting este cel de-al doilea lungmetraj al regizorului Dito Montiel care mai avea la activ un film apreciat destul de pozitiv de critici, A Guide to Recognizing Your Saints, cu acelasi Channing Tatum, se pare, muza neinsipirata a cineastului american.
Esecul filmului Fighting ii apartine in intregime lui Montiel, el fiind unul dintre scenaristi. Prin alegerea inexpresivului Tatum ca protagonist, regizorul marcheaza cu succes o dubla greseala.
Sam este un tanar care se chinuie sa supravietuiasca in jungla newyorkeza vanzand carti si dvd-uri contrafacute pana cand pune ochii pe el un agent de batai care ii insceneaza un conflict. Harvey Boarden (Terrence Howard) pe numele lui, agentul ii promite lui Sam castiguri fabuloase din lupte de strada ilegale. Cum Sam are mare nevoie de bani, accepta propunerea lui Harvey si intra in circuitul dubios al bautausilor din underground-ul newyorkez unde viata nu se cuantifica decat in pumni si coaste rupte.
Cliseul underdog -ului
Ca in orice film de gen (de la cele cu Bruce Lee pana la cele cu Van Damme), tanarul bataus sau “underdog” ajunge 
dupa cateva partide de cafteala un nume cunoscut pe care se pariaza bani grei.
Conform retetei pline de clisee, Sam trebuie sa se si indragosteasca si, pentru ca filmul sa fie “politically correct”, scenaristii au simtit nevoia sa introduca in plan si o fata latino, Zulay (Zulay Valez), care sa-i suceasca mintile lui Sam. Probabil ca la un moment dat plotul li s-a parut cam subtire realizatorilor, asa ca s-au gandit sa dea si o explicatie poftei de bataie pe care o are Sam, o explicatie atat de subtire si de artificial introdusa, incat pana si un pusti de 5 ani si-ar dea seama ca este o umplutura neavenita.
In tot filmul am numarat doar trei scene de bataie la fel de prost regizate si filmate ca intreg ansamblul realizat de Montiel (cadre scurte secerate de nenumarate cut-uri), incercand zadarnic sa-mi distrag atentia de la prestatia de lemn a actorilor. As fi inclinat sa le gasesc circumstante atenuante si sa dau vina pe scenariu, dar cum lui Channing Tatum nu i se misca un muschi pe fata decat atunci cand ii zdruncina vreun adversar falcile, am o “vaga” banuiala ca lipsa oricarui talent actoricesc ar putea fi o cauza obiectiva.
De la frumoasa latino Zulay nu cerem mare lucru, caci ea a fost introdusa in distributie ca sa uimeasca publicul cu alte talente, dar nici Terrence Howard nu reuseste sa salveze situatia si se scufunda si el odata cu nava. Howard nu pare convins de scenariu si de dialogurile tampe, asa ca nici nu incearca mare lucru, ci se multumeste doar sa schiteze un personaj misterios si fara scrupule care se ataseaza intr-un mod bizar de Sam.
Daca alti regizori aduc ode cinematografice faimosului oras (vezi New York, I Love You), Montiel se incapataneaza sa inoate contra curentului si sa faca din The Big Apple un personaj negativ vinovat de coruperea sufletelor inocente al caror destin o ia razna in metropola americana.
In concluzie, Fighting este un esec pe toate planurile: nu reuseste sa te faca sa empatizezi cu drama personajului principal si nici nu livreaza cantitatea de batai necesara unui pretins film de gen.
