Filme

#_dragostea-in-vremea-holerei-2007

Dragostea in vremea holerei sau iluzia unei ecranizari reusite

Asteptam entuziasmata sa vad Dragostea in vremea holerei de ceva vreme, mai ales ca citisem si cartea lui Gabriel Garcia Marquez , dar tot ce poate oferi adaptarea lui Mike Newell sunt niste peisaje spectaculoase si niste costume si decoruri destul de frumoase. In rest, filmul esueaza cam pe toate planurile, de la scenariu la machiaj si actori. Totusi, desi filmul este o adaptare, nu voi face un comentariu gen film vs. roman, fiind constienta ca nu toti cei care au vazut filmul au citit si cartea.

Povestea si filmul

Florentino Ariza (Javier Bardem), un tanar telegrafist se indragosteste de cea mai frumoasa fata din sat, Fermina (Giovanna Mezzogiorno), fiica unui bogatas. Din momentul in care o zareste pe tanara Fermina, viata lui Florentino este iremediabil transformata intr-o cautare obsesiva a dragostei.

Fermina, se lasa greu cucerita de dovezile de dragoste ale lui Florentino, dar incet incet, inima fetei incepe sa-i raspunda tanarului telegrafist, care o cere in casatorie, spre disperarea tatalui fetei. Bogatasul Daza (John Leguizamo) isi ia fata cu forta, pentru a impiedica o casatorie care ar fi distrus viitorul "stralucit" a tinerei (desi toate femeile pe vremea aceea erau sortite aceleiasi vieti sordide de a fi neveste bune si a creste copii, ce-i drept, averea sotului facea diferenta) sale sperante. Atat Florentino, cat si Fermina sunt distrusi de despartirea brusca si par a nu-si reveni prea curand.

Fermina este, insa, repede consolata de dragostea tanarului doctor Juvenal Urbino ( Benjamin Bratt ) cu care de altfel se si casatoreste, alegand o existenta sigura, lipsita de griji financiare, in locul unei iluzii (dragostea ei adolescentina pentru Florentino).

Tanarul telegrafist, respins de frumoasa lui “Julieta”, este profund marcat de drama dragostei neimplinite si isi dedica viata cautarii unei alinari in bratele a sute de femei, pe care numai el stie cum le seduce. Cam asa trec mai bine de 50 de ani din viata celor doi fosti indragostiti: Fermina fericita cu doctorul ei (sau cel putin asa crede pana cand trebuie sa se confrunte cu infidelitatile sotului), iar Florentino zburdand sturlubatic din floare in floare, ca o albinuta. Printr-o conspiratie fericita a destinului, tinerelul tamp ajunge din telegrafist, cel mai bogat om din regiune, dupa ce unchiul sau moare si ii lasa mostenire toata compania, insa nimic nu-i consoleaza obsesia: respingerea Ferminei.

Florentino si Fermina se regasesc spre sfarsitul vietii, dupa ce aceasta ramane vaduva si desi, il respinge initial pe iubitul din tinerete, il accepta in cele din urma spre fericirea batranelului chel si aproape orb, care are impresia ca si-a implinit astfel destinul.

Cam aceasta e povestea filmului, desfasurata pe fundalul unei epidemii constante de holera, si tot ce a inteles scenaristul Ronald Harwood (The Diving Bell and the Butterfly) din romanul lui Marquez.

Actorii si personajele

Fermina Daza (inainte de casatorie) este interpretata de actrita Giovanna Mezzogiorno al carei joc neconvingator si neinspirat face filmul si mai greu de urmarit decat este. Mezzogiorno are o misiune dificila, aceea de a interpreta o femeie, de la adolescenta la vaduva batrana, trecand printr-o imensa paleta de emotii, dar din pacate, nu reuseste sa se achite nici macar onorabil. Pe parcursul celor 2 ore de film, Mezzogiorno nu face altceva decat sa suspine mereu cu emotie in glas (chiar si cand nu are de ce), singura variatie ne-o ofera pret de cateva secunde intr-o singura scena: cand pozeaza impreuna cu verisoarea sa (interpretata de Catalina Sandino Moreno, care ii fura Giovannei toate scenele in care cele doua apar impreuna).

Benjamin Bratt, in rolul doctorului cu care se casatoreste Fermina, ramane o aparitie frumusica pentru doamne, dar atat. Platitudinea prestatiei sale actoricesti este intr-adevar "impresionanta". John Leguizamo, in rolul tatalui Ferminei, este la fel de dezamagitor dintr-un singur motiv: vede tragismul lui Hamlet acolo unde nu e. Nu, Hamlet nu apare in film si nici nu este mentionat vreodata, dar interpretarea exagerat de teatrala si flamboianta a actorului columbian te duce cu gandul la o parodie shakespeariana.

Javier Bardem cam duce filmul de unul singur si incearca sa dea personajului ceva mai mult decat un machiaj prost. Bardem reuseste sa creeze un personaj credibil, nu frumos, ros de o obsesie la fel de batrana ca si el. Totusi este departe ca valoare de prestatia din No Country for Old Men. Si daca tot vorbim de machiaj...este de-a dreptul jenant si pare facut de niste copii la ora de lucru manual.

Singurul lucru care mai salveaza Dragostea in vremea holerei sunt imaginea si costumele de epoca. Nu este cea mai proasta ecranizare, dar poate figura cu usurinta in primele cinci, si asta pentru ca regizorul si echipa sa par sa nu-l fi inteles deloc pe Marquez si cum holera este de fapt un pretext si o metafora pentru o poveste de dragoste care invinge timpul. Personajele create de Mike Newell sunt insa departe de ideea de dragoste: pentru Florentino, dragostea e o obsesie ce trebuie satisfacuta, un tel de atins, iar pentru Fermina, faptul ca ii cedeaza in sfarsit iubitului din tinerete, nu este perceputa ca dovada de iubire vesnica si neimplinita, ci ca o fuga de singuratate si ultima consolare.

In fine, filmul vrea sa ne arate ca dragostea nu este o iluzie si ca poate fi implinita la orice varsta. O intentie frumoasa, tranformata intr-o agonie neconvingatoare. Totusi, singura iluzie care chiar persista este ca pelicula lui Mike Newell ar fi ecranizare reusita. Nu este nici pe departe.

Nota 5/10


Daca vrei sa afli inaintea tuturor ce se intampla in lumea filmului si la ce sa te astepti de la noile aparitii, aboneaza-te la Newsletterul de Cronici Cinema.acasa.ro

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din cinema

Cauta-ti perechea