Filme

#_faima-si-bani-2006

Delirious – curs rapid (de)spre celebritate

Exista filme la care te duci curios si plin de sperante si constati de fapt, ca parca, undeva, candva, l-ai mai vazut. Poate cu alti actori, poate cu alte decoruri, poate chiar in alta limba, dar cu siguranta, ceva in sertarasul amintirlor tale cinematografice iti spune ca l-ai mai vazut. Asa mi s-a intamplat la proaspatul iesit in cinema-urile de la noi, Delirious … sau cum sa traiesti visul american cu faima si bani, sau cum New York-ul este tara tuturor posibilitatilor sau ghidul rapid spre celebritate.

O poveste nu tocmai originala

Subiectul filmului orbiteaza in jurul lui Toby (Michael Pitt ), un tanar vagabond fugit de acasa de frica unei mame cutitare, care traieste de azi pe maine, pana cand intalneste un paparazzo new-yorkez, Les Galantine (Steve Buscemi ), al carui scop unic in viata este sa scoata cat mai multi bani din instantaneele pe care le face vedetelor surprinse din ipostaze care mai de care mai indecente. Toby devine asistentul lui Les si amandoi bat orasul in cautare de subiecte fierbinti.

Intr-una din “misiunile” celor doi, Toby o cunoaste pe K’harma Leeds (Alison Lohman ), o printesa a muzicii pop. Toby are ocazia sa petreaca ceva timp alaturi de K’harma si astfel se indragosteste iremediabil de cantareata.

Printr-o rasturnare fericita de situatie, vagabondul Toby ajunge vedeta de sitcom, un nou talent cu chip de Brad Pitt adolescentin, insa ascensiunea lui spre celebritate nu va fi pe placul lui Les, care planuieste o razbunare crunta. Nu va spun mai multe despre subiect, pentru ca s-ar putea totusi sa doriti sa-l vedeti si nu vreau sa va distrug elanul cinefil.

Povesti despre cum ajungi vedeta peste noapte si ce cuib de viespi e lumea starurilor s-au tot prelins pe kilometrii de pelicula de cand filmul a capatat sonor. Nimic nou sub soare. Filmul lui Tom DiCillo are pretentii de drama psihedelica, de satira la adresa lumii in care se invart vedetele, insa in realitate nu are decat foarte putin din fiecare, semanand mai degraba cu un videoclip haotic, delirant (ca si titlul filmului), care nu reuseste sa spuna o poveste coerenta si se multumeste sa adune putin din toate, ca sa fie acolo.

De apreciat totusi, ca din toata aceasta debandada vizuala orchestrata pe un fundal muzical la fel de neoriginal ca si subiectul filmului, scoate timid capul un mesaj destul de pertinent si de optimist: intr-o lume care glorifica non-valoarea si practica exploatarea crunta a persoanei in numele monedei de schimb, exista totusi o farama de dragoste si un picut de prietenie, dincolo de orice falsuri si barfe infipte cu dibacie pe la spate.

Print si cersetor in varianta 2 in 1

Protagonistul peliculei este Toby, interpretat cu o lejeritate magica de Michael Pitt (il cunoasteti cu siguranta din Visatorii al lui Bernardo Bertolucci ).

Pitt isi suprinde foarte bine personajul si cred ca este singurul din film care da impresia de autenticitate intr-o anumita masura. Ajuns literlamente vedeta de sitcom peste noapte (dupa o noapte prin patul unei directoare de casting, sa ne intelegem), Toby nu isi pierde capul si nu isi uita prietenul (desi acesta din urma ii daduse destule motive s-o faca). Boem, pierdut in spatiu, nehotarat, dar cu impresia ca poate deveni actor, Toby ajunge din printul descult al parcului Central, un star tv care le ia mintile adolescentelor isterizate.

Succesul sau este prilej de nefericire, invidie si razbunare pentru prietenul paparazzo, Les Galantine, interpretat de un Steve Buscemi ridat, nevrotic si obsedat. Buscemi face un rol bun, dar deloc spectaculos si parca l-am mai vazut in ipostaza asta.

Personajul sau, un paparazzo care se zbate sa “guste” putin din lumea interzisa, pe care nu poate decat s-o fotografieze de la distanta, se pricepe sa dea lectii de viata ne-experimentatului Toby, dar chiar el este cel care calca stramb cand trebuie sa-si dovedeasca prietenia. Relatia cu tatal sau merge foarte prost si orice ar face nu reuseste sa castige respectul acestuia, iar frustrarea propriului insucces se traduce intr-o idioata idee de razbunare asupra lui Toby.

Alison Lohman in rolul K’harmei Leeds joaca rolul unei Britney Spears in deriva, superficiala si cu o nevoie constanta de afectiune, dar fara sorti de izbanda. Singurul cu care se simte pe aceeasi lungime de unda este Toby, de aici si povestea lor de dragoste.

Ce nu ne place la delirul faimei si al banilor

Sincer, singurul motiv care m-a tinut pe scaun a fost Michael Pitt . Imaginea si montajul nu aduc nimic nou, doar dau impresia de videoclip prafuit din anii ’90.

In rest, sunt destul de suparatoare exagerarile gen vagabondul flamand care se intoarce (numai el stie cum) la apartamentul lui Galantine pentru a-i inapoia restul , sau un Galantine disperant de melodramatico-patetic, care ameninta ca isi taie gatul cu un cutter, daca Toby nu-l crede ca a sters niste poze compromitatoare, sau reporterul de la MTV in costum de Ali G. in zilele lui proaste, si as putea continua pe aceasta tema, dar nu o voi face, pentru ca in final totul este o problema de perspectiva si de gusturi.

Nu pot da decat 6/10 filmului lui DiCillo… asta pentru Michael Pitt , din respect pentru Steve Buscemi si pentru o unica secventa care mi s-a parut interesanta. Ramane s-o descoperiti.

Deci, vizionare placuta!

NOTA: 6/10



Daca vrei sa afli mai multe si sa fii la curent cu ce au mai facut vedetele din lumea filmului, aboneaza-te la Newsletterul Cinema acasa.ro


Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din cinema

Cauta-ti perechea