Intotdeauna am avut o slabiciune, sa zic asa, pentru animatiile stop-motion (cadru cu cadru). Chicken Run, Corpse Bride sau celebrul The Nightmare Before Christmas, sunt unele dintre putinele, dar minunatele exemple de astfel de filme. Bineinteles ca din acest motiv pe Coraline nu l-am putut astepta decat cu bratele deschise, mai ales ca este regizat de Henry Selick, maestrul de necontestat al animatiei stop-motion moderne.
Nu am fost dezamagit nicio clipa. Poate ca nu este la fel de minunat ca Nightmare Before Christmas, dar are un atu – este primul film stop-motion care se foloseste de tehnologia 3D. Adaptat de Selick dupa un roman fantastic scris de Neil Gaiman , filmul urmareste aventurile micutei eroine Coraline (voce Dakota Fanning) dupa ce descopera si apoi incearca sa scape dintr-o realitate alternativa bulversanta.
Ochi pentru nasture si parinte pentru parinte
Abia mutata intr-un mic orasel si neglijata de familia sa adevarata,
parintii ei fiind preocupati cu scrisul si proiectele de gradinarit, Coraline este atrasa, printr-o mica si magica usa, in lumea "celeilalte Mame" si a "celuilalt Tata". Acestia ii arata lui Coraline afectiunea si caldura de care ducea lipsa, dar cum nu se putea altfel, aici, in acest loc perfect pentru micuta Coraline, exista totusi ceva nelalocul lui: toti oamenii, toate vietatile din aceasta lume paralela au nasturi in loc de ochi.
Sloganul filmului - "Ai grija ce-ti doresti" - este un semnal de alarma in aceasta poveste care nu este numai pentru copii, iar, ca tot am ajuns aici, copiii de cativa anisori vor da peste unele secvente destul de intense si tulburatoare pentru varsta lor, insa adultii pot aprecia dorinta lui Coraline – un copil – de afectiune si sprijin din partea parintilor.
Dakota Fanning, la fel ca si restul distributiei, este demna de atentie. Teri Hatcher, interpreta lui Susan Mayer din celebrul serial Neveste Disperate, vorbeste in “numele” ambelor mame ale lui Coraline si scoate la iveala un mix imprevizibil de ingrijorare maternala, frustare si invidie. Similar, John Hodgman (cunoscut pentru aparitiile sale din talk show-ul The Daily Show, moderat de Jon Stewart ) interpreteaza rolul tatilor lui Coraline, cel real si cel cu nasturi in loc de ochi.
Britanicele Dawn French si Jennifer Saunders ofera un glas de-a dreptul amuzant si incantatoar vecinelor caraghioase, foste vedete de scena, domnisoarele Forcible si Spink. Ian McShane isi imprumuta vocea unui personaj si mai caraghios: fostul mare circar domnul Bobinsky, care in prezent dreseaza soareci de laborator pentru marea sa revenire. Si bineinteles, Keith David (Crash), care isi imprumuta vocea distinctiva unui personaj misterios, numit simplu Pisica, dar care spre deosebire de majoritatea personajelor din aceasta poveste, el este mai mult decat ceea ce pare.
Lumea stop-motion a lui Henry Selick
Design-ul hiper-detaliat al lui Henry Selick din aceasta pelicula este mult mai fantezist, si bizar, comparativ cu Nightmare Before Christmas. Mai ales ca aici se agata de o lume in care papusarii stop-motion sunt combinati cu tehnologia 3D.
Selick nu iti arunca in ochi cu lucruri, nici nu face abuz de efecte cum se intampla in My Bloody Valentine sau Journey to the Center of the Earth. Aici, 3D-ul este folosit sa adanceasca retragerea lui Coraline in lumea paralela – la inceput sa o faca minunata, apoi, treptat, sa o faca din ce in ce mai deformata si amenintatoare. Suficient de amenintatoare pentu a-i speria pe cei mici, indeajuns de deformata pentru ca cei mari sa ramana cu ochii atintiti pe ecran, dar ata de minunata pentru ca atat cei mici, cat si cei mari sa poata merge bucurosi si fascinati spre casa.
Trailer Coraline
